si daca am fi atenti la ce facem? ... si nu la cine ne priveste?

– Ai obosit? … Te miști ca un bătrân! … imită un mers cadențat … si zâmbind spune un “Scuze” aproape fredonat …
– Nu mă deranjează … Și de ce m-aș grăbi? … Apopo de bătrân … de mult … foarte de mult …și gesticulez din mâini zâmbind … Vezi pot sa mă maimuțăresc și eu … nu doar tu!
– Ai fost puțin răutăcios …
Zâmbește dar îmi dau seama imediat că nu mă va lăsa așa … sigur mă v-a puncta când va prinde prilejul … și sigur când o să mă aștept mai puțin …
– Nu asta a fost intentia!
– Să mă superi? … zâmbește … Te iert! dar să știi că nu scapi!
– Sunt sigur! … dar să revenim …
– Ți-am zis eu ca ești bătrân … hei nu zâmbi … nu e egal … Când te aștepți mai puțin … poți fi sigur de asta! …
– … A fost o melodie … aș putea spune pe timpul cand credeam și nu credeam … pot spune o enigmă … citisem toate astea, înțelegeam, dar aproape nu credeam, sau mă rog aproape ca îmi spuneam că nu poate să mi se întâmple tocmai mie, mă rog … povești scrise frumos, dar nu mi se aplică …
– La ce te referi? La discuțiile noastre?
– Și da și nu, sau da! … Dacă mai sar de la una la alta, te pierd printre rânduri …
– Vei pierde ceea ce nu este al tău … Cand vei simți frica deja e pierdut de mult … dar uite tac … ochi și urechi …
– Nu știu poate melodia, poate mesajul … poate perioada, dar simțeam că undeva interpretam greșit … așa că m-am apucat de citit, recitit, notam ce nu înțelegeam, așa am observat câte ignorasem până atunci … Știi? senzația aia că aproape atingi și dispare în urmatoarea secundă … Precum un pescar, se chinuie, drill, aproape aduce peștele la mal și îl scapă … Și cu cât citeai mai mult, cu cat înțelegeai mai multe … vine faza aia cu “Când mai ai timp să îndrepți toate astea?”
– E și normal, te apleci și dai importanță lucrurilor pe care le înțelegi … pâna atunci ignori. Ai fi vrut să se întâmple altfel?
– Nu știu? Unele lucruri poate da …
– Ce simplu?… Nu? … Și partea ta de “cunoaștere”? Ar fi mult prea simplu să alegi … te-ai plictisi dacă ai ști tot ce ți se va întâmpla … tu cu siguranță da!
– Da … ai dreptate …
– Lucrurile de durată nu se fac facil, bine … generic lucruri … toți ne naștem un lemn “necioplit” … privește un lemn … si privește o sculptura … Cam câte ore consideri tu că are nevoie un artist sa aducă acea sculptură la superlativ? Știi tu prin cate încercări a trecut acea sculptură? Poate nopți nedormite, frământări? O fi bine? Nu o fi bine? Artistul are un singur scop “e ideea mea și o duc la superlativ” … Indiferent cine o privește! Ar fi mult prea simplu … Bine? Rău? … Ți-am mai spus “gri” e tot culoare … Marea provocare e să faci din acel gri ceva care sa poți admira … Și greșit, negreșit? Sentimentul de vină vine abia când nu incerci! Greșești? Pe viitor vei învăța să nu o mai faci … Și vei repeta asta pana o să-ți iasă ce îți propui! … Dumnezeu îți tot repetă lucruri până le inveti!
– Să presupunem că ai dreptate! … simt privirea cum aproape scanează fiecare particulă … desi zambetul nu trăda nici cea mai mica intenție … Cred ca am formulat puțin greșit … Și dacă stii toate astea de ce greșești? … Sau hai sa nu folosesc “greșit” … de ce ignori?
– Nu stau să-ți analizez toate greșelile, deși ar fi amuzant să o fac … Ceea ce te deranjează la alții, de cele mai multe ori se află și în interiorul tău … De asta e importantă “curățenia”, după, nu te mai poate atinge nimic …
– Știi? mă feresc să mai folosesc cuvântul “gunoi” … indiferent de context …
– Vezi tu? … subconștientul, frica …folosește orice cuvânt atunci cand trebuie … “Curățenia” … echilibrul … experiența … învățăturile … fă lucrurile așa cum simți și dacă simți … Ignori lucruri atunci cand nu le înțelegi și ele apar când ești pregătit sau pregătită să accepți, după caz! Crezi ca s-a nascut cineva învățat?
Hei! miscoreaza pasul, zici că suntem la maraton!
– Pàiiii? … parcă spuneai că sunt bătrân …
– Te alinți … Primești lucruri atunci cand esti pregatit să le primești … ma refer la tine, dar e valabil pentru oricine … Simți nevoia să te legi de ceva anume sau sa asociezi cu ceva … E frumos să mulțumești, dar esti singurul artizan, declic-ul poate veni din orice … o melodie, o întâmplare, la unii o dramă, la unii o bucurie … Slavă Domnului că nu suntem toți la fel!
– Stii faza asta cu “gunoiul”, dacă îl ignori … ai să ajungi să te obișnuiești cu el, să-l bagi sub preș, e cel mai dăunător lucru. Să tot cari “lucruri” cu tine, la un moment dat te vor “cocoșa”! … Îmi fredonezi melodia? … poate mă ajuta … cine știe? … spune zâmbind și face o pirueta …
– My secret!
– Esti rău!
– Știu! Dar aș putea fi și bun! … Parcă spuneai ca nu e așa important? … intr-o zi poate am s-o fredonez, dar atunci cand ma asigur ca v-a ieși perfect!
– Concentrează-te pe ce faci și nu pe cine te privește! Poate să placa cuiva ceea ce faci, sau să nu-i placă! Dacă nu incerci nu vei ști niciodata!