De-ar fi să prinzi într-un cuvânt,
Tot ce ai vrea să ceri?!
Ai vrea să ți-l descrii in gând,
Dar fără să te temi?!
Ai cere bani? Ai cere faimă?
Ai cere liniște deplină?
Ai cere lucruri … netrăite?
Sau … nevăzute încă?
De-ar trebui să dai … ce ceri?!
Tu ai mai cere oare?
Sau doar ai cere și aștepți …
O Binecuvântare?
De-ar fi sa crezi în tot ce ceri?
Asta-i credință oarbă?
Sau de nu crezi si tot primesti?!
E faptă si răsplată?!
De-ar fi sa alegi doar un cuvânt?
Si să-l rostești îndată …
Il ai în inimă și-n gând?
Sau asta-i altă treabă?
De ceri, posibil să primesti,
De n-ai cerut, încearcă!
Sau de le ceri și nu gândești?!
Primești … și poate n-o să-ți placă!
“Cere și ți se va da!”
Mai crezi in paradigme?
Dar nu știu? ce-mi veni să-ți cer …
Să te gândești cu mine?!
“Cerșim” cuvinte fără sens …
“Cerșim” și înțelept?!
De oferit m-ai “subțirel”,
Că nu e chiar la fel!
12.Ziua a XII a - Doar ... Poezie!
2 Comments
Aurelia AlbAtros · March 10, 2020 at 10:45 am
Frumos poem! Felicitări!
Adrian · March 10, 2020 at 10:58 am
Multumesc!