Simplu…

Ai vrea sa fii copil din nou și anii să revină,
Sa te gândești la un erou, mereu sub clar de lună,
Ca și atunci, acum ai vrea,
Ai vrea sa faci destule,
Ai vrea măcar de s-ar putea, sa le mai repeți odată.
Acele clipe de-ți sunt dragi
Si le repeți în joacă,
Sunt clipe care te-au vrăjit cândva
Si le pastrezi o viață!
De multe vag îți amintești,
Pe unele știu sigur, le-ai face și mai bine,
Vreo două, trei, ai vrea sa ștergi
Și cateva-s sublime.
Ții minte cand copil fiind,
Te bucurai de orice vietate?
Acum nu ai răbdare și nici timp,
Să îți mai placă toate …
Sunt vremuri tulburi, ai să-mi spui …
Știu și te cred, așa vor fi mereu,
Dar parcă nu a fost la fel,
Atunci când tu erai copil,
Sau poate-i altul crezul tău?
Posibil sa te înșeli!
De ipocriți si oameni falși,
E plina lumea, așa a fost si altă dată …
De cauți oameni simpli azi,
Nu-i vei gasi îndată!
Privește în ochii de copii,
Privește bucuria lor!
Fără să vrei vei înțelege
Că totul e usor!
Fără de griji, fără de frici,
Privește in simplitatea lor,
Din lucuri mici, ei fac minuni,
Deci asta-i lumea lor!
Stiu ai sa-mi spui,
Tu ești adult,
Ai griji, responsabilități o mie!
Atunci te intreb,
De ce tânjești, la lucruri simple fără rost
Si-mi spui mereu ca obosești,
Când tu de fapt asta alegi,
Să fii nefericit cu tine!
De poți zâmbi, chiar si când plângi,
Ești fericit cu tine!
Si toate în viață au un rost
Și când e rau si când e bine!