Sătui de atâtea măști …

Sătui de atâtea măști,de atâta falsitate,
Până și masca “râde” și nu mai vrea sa stea!
Pe fața ce odată știa ce-i bucurie,
Nu-i musai să primești să știi că poți și da!
O față întunecată o mască poate ascunde,
Dar “firea” niciodată! Să știi! Te va trăda!
Să nu te aștepți vreo dată, oglinda sa îți spună,
Că masca ce o porți este și fața ta!
Posibil pe moment să pari o altă “față”,
Și la sfârșit de zi care e fața ta?
“Copiatori” de fețe, putem să fim cu toții,
Mai greu e sa fii tu! Să fii varianta ta!
“Dar și minciuna-i vorbă”, o mai spuneau “batrânii”,
Atunci când fără mască nu știi a te purta!
Mă rog … nu-i masca vinovată, că nu știi ce-i cu tine?!
Și fără sens ar fi … să-ți spun? că poți și făra ea!
Dacă tu nu simți? că masca-i accesoriu?
Posibil niciodată să nu poți învăta!
Știu! să îți asumi ce spui? pare “nesimțire”,
Dar eu prefer pe acei, ce își pot asuma!
Prefer o vorba simplă, decât o mască falsă,
Așa învăț și eu și știu a mă purta!
Știu! De “masca pe figură”, cu toții am avut parte,
Dar ia aminte bine, să nu rămâi cu “ea”!
“Că omul se trezește mereu dintr-o beție”,
Tot din “bătrâni” e vorba! Deci nu mă critica!
Știu mă repet cu “dar”?! El e mereu în toate!
Și la sfârșit de frază un “dar” v-a exista!
Deci? dacă porți o “mască”? Posibil să fii bine?!
Și totuși mă gândesc? Că nu este așa!

Multumiri Jeno Major pentru imaginea de fundal!