Privește cu iertare la cel ce până ieri,
Îți mulțumea cu lacrimi, dar azi nu e la fel,
Iubirea e torentul ce uneori îneacă,
Orgoliu și trufia sau mintea întunecată.
De poți iubi, iubește, iar de nu poți, ignoră,
Un bine poți să faci și când afară plouă,
Nu judeca de fel, te rog nu critica,
Pe acel ce poate viața l-a transformat așa.
Tu poți vedea destule, chiar multe să înveți,
Când nori se adună în gânduri, nimic nu e la fel,
Nu-i vorba de virtute sau cât ești de bogat,
Dar poți fi orb în suflet, chiar de nu e pătat.
Unii se nasc așa, cu multă înțelepciune,
Mai sunt acei ce viața îi modelează bine,
Știi tu, ca pâinea caldă sunt cei ce ne încântă,
Dar uneori și noi, privim puțin pe lângă.
Tu poți schimba orice prin ură sau iubire,
Nimic nu-i mai puternic, cum știi pe această lume,
Iar de nu crezi încearcă, dar nu te otrăvi,
Iubirea este calea ce clar te va uimi.
E vorba de iertare, nu ce obraz întorci,
Când poți iubi, posibil înveți și să ignori,
Știi echilibrul vine când tu cu tine în gând,
Tu poți iubi, ierta și o poți face oricând.
Privește cu iubire, dar nu te amăgi,
Privește, taci, ascultă și iartă orice ar fi,
Privește cu iubire în primul rând spre tine,
Tu uită ce-ai iertat, așa e cel mai bine.
Sunt lucruri ce în viață începi să le deprinzi,
Știi tu, prin exercițiu și fără compromis,
Privește cu iubire, dar clar nu încerca,
Să schimbi acolo unde, se vrea rămâne așa.
0 Comments