Prin simpla ta prezența, dai vieții tale sens.

Astăzi, scriu, dar poate pentru mine,
Deși sunt multe clipe, dar nu din vanitate,
Eu mai strecor un gând, ce nu îmi aparține,
Pot spune o fărâmă, din pilda unui crez.

Erau momente în care, deși amăgitoare,
Cu ochii de sihastru, al unui înțelept,
În rândurile mărunte, găseai cu încântare,
Ceva ce-ți aparține, dar și ceva discret.

O joacă de copil, dar mai apoi din joacă,
Serios privești la rolul ce pare incomplet,
Nu e nimic mai aspru, ca propria judecată,
Privește cu blândețe, nu totul are un preț.

Azi vreau să fiu bogat, sau poate mai puternic,
Îmi amăgesc orgoliu, găsind chiar și un sens.
Dar viața nu măsoară, ce ai lăsat în urmă,
Ferice de acel, ce simplu a înțeles.

Fugim după himere, apoi fugim de ele,
Găsim motive multe, iar multe le și crezi,
Dar viața se mai “joacă” și nu mereu ne iartă,
Acum ce mai contează, când e de interes.

Am vrea să se învârtă, în jurul nostru totul,
Fugim spre tot ce pare, mai bine poleit,
Deși bătrânii spun, să îți încerci norocul,
Trăind în simplitate, poți fi și fericit.

Sărac nu înseamnă simplu, dar nici bogat virtute,
Mereu ne “agățăm” de termeni diferiți,
Iar uneori se poate, chiar să le ai pe toate,
Dar asta nu înseamnă că ești și fericit.

Știi bucuria simplă, când tu nu ai ce pierde,
Un dans fără orgolii și fără interes,
Când viața e trăită, fără un scop anume,
Prin simpla ta prezența, dai vieții tale sens.