Prezentul trăit e povestea de mâine.

Știi atunci când trăiești cu impresia falsă,
Că și lumea înțelege când și ție îți pasă,
Pantomima e haina ce acum ne îmbracă,
Iar mimatul adus chiar la rangul de artă.

Politețea se învață, nu mimată in pripă,
Altfel riști să devii doar o umbră în oglindă,
Introspecții ciudate, în meandrele lumii,
Ești naiv să mai crezi chiar în tot ce se spune.

Într-o lume pestriță, mai mereu agitată,
Când o haină și schimbă, clar principiile în grabă,
Arhivari de citate, intonate corect,
Doar acel ce și simte mai vorbește concret.

Perfecțiunea e drogul ce acum ne înconjoară,
Ireal de frumoasă, imperfect de neclară,
Invocăm fără rost, paradigme corecte,
Important e ce faci, nu doar ce ai tu în minte.

Ghicitori în trecut, creatori de prezent,
E mai greu să înveți din greșeli pe moment,
Alergând după clipa, ce mereu se ascunde,
Doar prezentul trăit e povestea de mâine.

Inspirați de prezentul, ce mereu se tot schimbă,
Între lacrimi, durere, între ură și sânge,
Frumusețea e acolo unde glasul e blând,
Iar vecinul și capra, e o poveste în trecut.