Povestiri la gura sobei,
Când și când din vremi apuse,
Au un farmec mai aparte,
Multe scrise, multe spuse.
Exista atunci o lume,
Începea povestea îndată,
Lumea știi, era mai simplă,
Dar cu multe mai bogată.
Te atrăgeau precum o vrajă,
Din cuvinte potrivite,
Ai fi vrut în acea clipă,
Să se întâmple și la tine.
Exista o politețe,
Un bun simț, chiar înăscut,
Nu vorbeai la întâmplare,
Ascultai un om bătrân.
De-ai ști maică, spus in șoaptă,
Câte s-or fi întâmplat,
Dar dădeai binețe în poartă,
La bogat, la om sărac …
N-aveai poarta ferecată,
Chiar primeai în bătătură,
Oameni la o șezătoare,
La un cântec, la o glumă.
Te uitai la ochii care,
Par a lăcrima în grabă,
Ascultai povestea dulce,
Dar și tristă câteodată.
Exista atunci o lume …
Dar și noi eram copiii,
Vocea pare tot mai blândă …
Te învață să fii bun!
0 Comments