Existau pe vremuri oameni,
Care fără multă carte,
Îți făceau ziua mai bună,
Ei mereu aveau dreptate.
Fără multă fandoseală,
Sau cuvinte sclifosite,
Nu trebuia prea multe vorbe,
Să înțelegi ce-aveau in minte.
Exista o bunătate,
Ce nu poate fi descrisă,
Dar sunt multe lucruri care,
Par acum, a fi risipă.
Exista acea dojană,
Scrisă în cimilitură,
Te învățau prea multe lucruri,
Două vorbe spuse în glumă.
Acum, nu ca par nostalgic,
Dar așa ca întrebare,
Cine azi mai face un bine,
Doar așa la întâmplare?
Existau pe vremuri oameni,
Care știau ce-i cuvântul,
Nu rostit în doua ape,
Fara urmă de ranchiună.
Exista ce mintea noastră,
Azi nu poate sa conceapă,
Lucrurile făcute in tihnă,
Dar păreau să strălucească.
Aparent in graba noastră,
Am uitat de lucruri simple,
Alte vremuri, alte timpuri …
Mai mereu găsim o scuză.
0 Comments