Pentru mine toamna e un anotimp frumos, bogat in evenimente fiindca o parte din cei apropiati mie sunt nascuti toamna, as putea spune ca nu simt tristetea toamnei, din contra! E anotimpul unde te poti analiza in ansamblu si da “toamna se numara bobocii!”, vezi ce ai reusit peste an, vezi unde mai ai de lucrat, trebuie doar sa-ti faci timp.
E o zi placuta de duminica, imi indrept pasii spre locurile unde pot medita in liniste, e o zi speciala pentru mine, e o data care s-a intiparit in inima mea cu multi ani in urma si vreau sa ma bucur din plin de aceasta zi. Imi atrage privirea notificarea telefonului, Doru ca de obicei sanctioneaza lipsa de politete, sanctioneaza lipsa timpului a unora din lista lui, lipsa timpului de a multumi. Modul lui glumet de a face educatie m-a distrat mereu, il apreciez pentru ca mereu si-a facut timp si pentru ceilalti, chiar daca traim in epoca “time is money”, el are mereu rabdare, spre deosebire de o mare parte, care se plictisesc mult prea repede sau nu au timp pentru nimic.
Nu mai avem timp pentru nimic, alergam dupa lucrurile mari si asta ne ia tot timpul, alergam dupa orice, orice lucru maret ne ia ochii, abia cand ne oprim din alergat ne dam seama ca lucrurile mari sunt construite din lucrurile mici. Nu avem timp sa multumim, nu avem timp sa raspundem, nu avem timp sa vorbim cu oamenii dragi, nu avem timp sa observam ca natura ne ofera totul si nu ne cere nimic in schimb, nu avem timp si gata! Timpul a devenit deodata moneda de schimb pentru orice, poti schimba ziua oricui uneori printr-un simplu “multumesc”, sau sa raspunzi sincer la un “multumesc” oferit din inima. Ne plictisim atat de repede incat nici nu stim de ce ne-am plictisit… nu stim ce ne place sa facem pentru nu a fi atat de plictisiti, alergam dupa orice, mai putin dupa lucrurile care ne implinesc, dupa lucrurile care ne face sa vibram.
Uneori ai nevoie doar de o secunda pentru a schimba si destinul tau si al altora, atat ai nevoie sa arati ca esti om! Ai nevoie de cateva secunde sa oferi doar atat! Ce zici iti poti rupe cateva secunde din timpul tau pretios? Dar cred ca Doru nu are ceas sau nu cunoaste notiunea timpului deoarece ofera atatea secunde pretioase din timpul lui!?
Sunt de acord nu poti rezona cu oricine, nu simti nevoia sa te asociezi cu oricine, dar fa-ti un minim de timp pentru a explica asta, poate fara sa vrei ajuti pe cineva, poate ca ajuti sa indrepti ceva ce tu vezi gresit, sau poate repari tu ceva gresit la tine, crezi ca detii controlul absolut? Crezi ca le stii pe toate? Poate daca ti-ai face putin timp sa vezi tot ansamblu vei realiza cat de putine stii, nu in comparatie cu altii, in comparatie cu tine cel de ieri. Poate vei realiza ca cineva isi face timp pentru tine oricand si tu esti ocupat/a cu lucrurile “marete”!? Vei fi surprins/a cate persoane si-au facut timp pentru tine si tu nu le-ai oferit nici macar o secunda! E tocmai buna perioada asta din an(toamna) sa faci o evaluare. Aici nu e vorba de ce oferi si ce primesti, e vorba doar despre tine, ce oferi tu, ce vrei sa oferi celorlalti ca si imagine a ta si da timpul tau e pretios, incerc sa nu ti-l rapesc pe cuvinte seci!
Da sunt foarte norocos, am avut ocazia si privilegiul sa am langa mine oameni deosebiti, oameni de o calitate umana rar intalnita, da in unele locuri m-am simtit lipsit de noroc si uneori am si reprosat asta, dar daca dau timpul inapoi pot spune ca am fost extrem de norocos, atat de norocos ca pot spune cu certitudine peste o medie normala.
Astazi vreau sa va povestesc despre un om simplu, un om atat de simplu si de modest dar de o bogatie sufleteasca rar intalnita. Nu are relevanta numele, nu ca nu ar avea atata insemnatate pentru mine, dar nu vreau sa ma justific in nici un fel, El chiar merita si nu simt nevoia sa fiu aprobat pentru maretia lui.
M-a atras cel mai mult blandetea cu care oferea raspunsuri, chiar daca nu erau la unison cu tine, raspunsurile spuse pe un ton asa de calm te lasau dezarmat, oferea raspunsuri atat de simple dar atat de concrete, incat nu puteai sa nu apreciezi asta!
Un alt lucru ce mi-a atras atentia, a fost modul cum se raporta la ceilalti, era o persona apropiata de D-zeu si a trait mereu in comuniune cu natura, dar niciodata absolut niciodata nu l-a bagat pe D-zeu in explicatiile lui cand oferea lectii, nu s-a folosit de D-zeu ca sa ofere sfaturi, pentru mine a fost cel mai bun “Invatator”, chiar daca numi-a predat “lectiile” la scoala, a fost cel mai bun si mai bland profesor. Avea atat de putine lucruri materiale dar oferea atat de multe celor din jurul lui, incat ai fi zis ca e o fantana de daruri, nu stiu daca pot numara pe degetele de la o mana oameni cu atatea calitati si nu exagerez cu nimic, pentru el nu exista timp, ceasul lui era inima si oferea oricui bunatate, sfaturi, uneori si resurse pentru a supravetui altora. Daca rostesc altruism ma gandesc la el instinctiv, oameni de calibru asta rar mi-a fost dat sa vad; si multumesc lui D-zeu pentru norocul si binecuvantarea de a avea astfel de oameni chiar si pentru o perioada scurta, langa mine, sau sa ma aflu in prezenta lor!
As putea fi subiectiv, dar chiar nu sunt!…Chiar daca faceam parte din aceeasi comunitate, El nu ajuta doar apropiatii si nu tinea cont de etnii. apartenenta religioasa. Pentru EL toti oamenii erau la fel! Probabil de asta l-a si iubit toata lumea, pentru modul simplu de a oferi lectii, pentru modul simplu de a oferi fara a judeca, pentru modul simplu de a fi. Fara a-l baga pe D-zeu impulsiv in orice, cu toate ca era definit de asta! As putea spune fara sa gresesc cu nimic ca tot timpul lui l-a oferit oamenilor care simteau nevoia de ajutor! O persoana atat de saraca material, dar atat de bogata spiritul, da! Chiar am fost norocos!
Nu tin sa definesc timpul nimanui prin ceea ce scriu sau ceea ce exprim, daca vreti imi fac “Mea culpa” pentru atunci cand nu mi-am facut timp sa multumesc oamenilor deosebiti din viata mea si daca vreti am oferit mult prea tarziu multumirile mele. Nu am atat tact ca si Doru, uneori cuvintele mele despica ca un bisturiu, tocmai pentru ca sunt transant si chiar nu-mi doresc sa schimb asta, poate doar tonul care odata cu varsta a devenit putin mai “moale”. Nu incerc sa va ofer o lectie, de asta nici nu simt nevoia sa fiu aprobat, incerc uneori sa va ofer o farama din experientele mele. Recunosc uneori sunt atat de egoist incat vreau sa pastrez toate astea pentru mine, pentru ca sunt unele amintiri la fel de sfinte precum o icoana si as vrea sa le pastrez in inima nepatate. Pentru toata aceasta bogatie sunt recunoscator! Si da sunt extrem de norocos!
Cu toate ca se termina intr-un ton trist, port bucuria in suflet ca am intalnit asemenea Om si mi-a oferit destule lectii de viata incat sa-mi ghidez pasii prin viata linistit, a murit bolnav de pneumonie ajutand pe altii, departe de casa, dar cu o misiune indeplinita aici pe pamant intr-o maniera cum rar mi-a fost dat sa intalnesc, faptul ca la capataiul lui a fost atat de multa lume, chiar si atunci la sfarsit, mi-am dat seama ca el nu a fost niciodata singur!
Da iti poti face timp sa observi toate astea cand te opresti din alergat, cand timpul curge doar in favoarea ta, pentru ca atunci timpul nu se mai scurge, pentru ca tu umpli timpul. Abia atunci cand realizezi ca Fericirea vine din lucruri simple iti faci timp pentru toate, pana atunci nu ai timp nici sa respiri!
Am scris toate astea pentru un Om care nu poate fi definit de cuvintele mele simple, mult prea sarace pentru a defini ceea ce a fost si imi cer scuze pentru cei care nu pot pune egal cu oamenii care îi port in inima, dar promit sa-mi fac timp sa va raspund la orice, că nu va fi atunci cand va asteptati, probabil nu am maturitatea si nici rabdarea sa raspund pe loc, eu nu am tactul lui Doru si nici rabdarea lui Vio! Eu sunt Ady pentru cei apropiati, Adrian pentru marea majoritate si asa vreau sa raman, definit de mine si de ceea ce simt!
0 Comments