Ne naștem din iubire …

Ne naștem din iubire,
Dar ne schimbăm subit,
Puțini rămân integri,
Tot mai puțini smeriți.

Ne naștem puri, sublimi, ființe diafane,
Dar știi cu toate acestea …
Că uneori uităm … surprinzător uităm,
Uităm să mai fim oameni.

Iubim cam tot ce-i scris,
Cu litere de-o șchioapă,
În cărțile ce astăzi,
Se vând ca pâinea caldă.

Iubire ce înseamnă când nu putem ierta?
La fel și toleranța, o temă tot mai grea …
Ne avântăm în termeni ce par a fi la modă,
Ce poate fi mai trist, să nu înțelegi o iotă.

Când știi ce este simplu,
Nu-i complicată calea,
Dar astăzi știu puțini,
Ce-i truda, sau sudoarea.

Prea plinul de mândrie,
Ucide în noi se pare,
Ceva ce căutarăm,
Cândva cu disperare.

Ne învârtim în dogme,
În fraze complicate,
Dar nu putem admite,
Când nu avem dreptate.

Ce poate fi mai trist,
Când lângă noi se moare,
Iar noi, cei erudiți și docți,
Trecem cu nepăsare.

Cândva era respectul,
Dar ăsta … ușor ușor s-a dus,
Mai poți găsi ceva,
În cărțile de mult.

Ne naștem din iubire,
Dar noi uităm prea des,
Uităm sa fim empatici,
Iar uneori urâm, dar fără nici un sens.