Mai dă-ne Doamne o șansă,
Că prea mult ne-am jucat,
Cu șansele ce ieri, din pură nepăsare,
Pe toate le-am uitat.
Mai dă-ne Doamne minte,
Acum când toate știm,
Se pare doar că ieri,
Noi nu gândeam deplin.
Mai dă-ne o fărâmă,
De compasiune în gând,
Nu mâna cea întinsă,
Ne v-a opri din drum.
O clipă, doar o clipă,
De înțelepciune pură,
E de ajuns o clipă,
Să nu gândim cu ură.
Iar pentru acei ce știu,
Pe toate a persifla,
Te rog nu fi prea aspru,
Dar azi nu-i judeca.
Mai dă-ne o fărâmă,
De bunătate in glas,
Măcar când dăm binețe,
Să nu avem năcaz.
Un dram și din răbdarea,
Cu care ne asculți,
Că noi știi devenirăm,
Din piatră foarte mulți.
Pe noi cei ce în grabă,
Ne exersăm uitarea,
Te rog nu ne lăsa,
Să rătăcim iar calea.
Mai dă-ne o speranță,
Găsește Tu ceva,
Doar știi că lăcomia,
Devine tot mai grea.
Iar din mândria noastră,
Mai rupe Tu puțin,
Atunci când noi uităm,
Ce mâna ne-a hrănit.
0 Comments