Cazi te ridici, dar continui cu drumul,
Uneori te prefaci, chiar mimând că știi totul,
Între tot ce ai face și ce faci ți se pare,
E o cale prea lungă, sau e doar intrebare?
Chiar de pașii ți-s mici și idei pari mărunte,
Important să menții ce vedem clar în minte,
E prea simplu să spui, e doar bine sau rău,
Încercând poți vedea dacă drumul e al tău.
Între cine am fost și ce sunt, sau voi fi,
E o cale să înveți, încercând zi de zi,
Pentru cine adună așteptările toate,
Învățând să te ierți, poți vedea sunt deșarte.
Pentru tot ce ar fi fost, tot așa va rămâne,
Uneori și observi, nu e doar despre tine,
Între da și un nu, e mai bine să știi,
Să le spui deopotrivă, de e noapte sau zi.
Dacă azi te ridici, e valabil și mâine,
Mai contează ce înveți și e bun pentru tine,
Uneori se repetă, poate fi întâmplare,
Dar răbdarea se învață când dorința e mare.
Între o lecție nouă, sau mereu repetată,
Cineva ne ascultă, poate chiar ne și iartă,
E mai bine să știi să te ierți din iubire,
Este tot ce contează pentru ziua de mâine.
Tot ce faci e al tău și depinde de tine,
Tot de tine depinde dacă astăzi ți-e bine,
Prin credință înveți să respecți ce gândești,
Iar credința te învață să apreciezi si corect.
Încercările toate dacă ar fi să le aduni,
Ele îți spun cine ești, nu te abate din drum,
Între clipa de ieri si dorința de mâine,
Fii doar tu când alegi și mereu pentru tine.
Scrisoare către fiica mea…
Draga mea…
ceva diferit … ziua a XVII a …
0 Comments