Începi mereu cu o “poveste”

M-au fascinat mereu ‘bătrânii”,
Când sfatul lor cu tâlc ales,
Deși părea desprins din carte,
Doar pentru tine avea sens.

Știi, fapte bune poți să faci,
Dar nu oricum și fără fală,
Ai grijă azi ce haină îmbraci,
Să nu rămâi pe dinafară!

Orgoliu să ți-l ții în frâu,
Iar vorbele încep să curgă,
Dar tu cu mintea de copil,
Gândești că totul e o glumă.

Se mai întâmplă uneori,
Să mai primești și rău în viață,
Dar tu ai grijă dragul meu,
Că binele cu greu se învață.

Iar de o fi să nu observi,
Găsește-te in lucruri simple,
Dar fără teama că le pierzi,
Trăind în frică naști ispite.

Știi, e o vorba din străbuni,
Că binele mereu se întoarce,
Dar nu uita de sfatul meu,
Ca cine împarte, parte-și face.

Iar gândul să ți-l ții mereu,
Că nu se știe cine ascultă,
O vorbă dacă ai spus-o astăzi,
Cu ea vor născoci o sută.

La sfat de taină, spus în tihnă,
Începi mereu cu o “poveste”,
Când timpul a trecut prin toate,
Le spui cu drag, că sunt alese.