Îmi voi face timp, să îți spun … mulțumesc!

Și de ar fi? … Să îți mulțumesc intr-o zi?!
Nu știu de unde să incep? Să îți spun? Să îți scriu?
Să notez pe-o hârtie? Ce am învățat de la tine?
Mai învață-mă odată … Cum ar fi cel mai bine?
Ar fi de ajuns … doar un simplu mulțumesc?
Ah! Chiar și când taci, mă provoci să gândesc!
Ai să zâmbești … știu cum gândești! Ce vei spune !
Și te provoc! … să știi! Și muțumirea … Din întrebare rămâne …
Ai să-mi spui … Câ orice întrebare e bună!
Dar și raspunsul îți va fi pe “măsură”!
Stiu! Ai să-mi spui “Să nu mă simt dator să mulțumesc!”
Să o fac doar atunci cand simt și gândesc!
Și un singur lucru de-aș fi învățat de la tine?
Să știi! Ca tot mulțumit voi “rămâne”!
Mi-ai spus că “amprenta” ta … în timp va râmâne!
E și asta tot un fel de mulțumire?
Chiar! … de ce ai răbdare? Să-mi răspunzi?
Să-mi explici? Să îmi spui?
Indiferent de timp? … Dăcă e noapte sau zi?
Voi învăța și eu? Sau răbdarea o ai? Și nu știi?
Uite! Îți mulțumesc acum … poate că nu e prea târziu …
Pentru ca mâine? … nu vom ști ce va fi!
Știi ce am mai învățat de la tine?
Că orice faptă bună făcută? Este tot mulțumire!
Îți mulțumesc și ai grija de tine!
Pentru că mai am întrebări?! … sau poate râspunsuri!
Și poate intr-o zi v-om avea timp …
Să le dezbatem … Să le discutăm … împreună!
Dar uite! Nu le mai scriu! … Îmi voi face timp, sâ îți spun …
MULȚUMESC! … pentru că ești un simplu … OM BUN!

21.Ziua XXI - Doar ... Poezie!