Frumusețea e în ochii celui ce privește ...

Ascult melodia pașilor tăi,
Într-o liniște ce pare atât de ireală,
Culoare, forme, un tot,
Ce nu aș mai vrea să dispară.

Felinare animă dansul perfect,
Al celor ce par un tot împreună,
Într-o seară blândă de iarnă,
Unde fulgii pictează, doar voie bună.

Știi, mi-ai spus cândva,
Că frumusețea, e în ochii celui ce privește,
Dar mai depinde cred,
De cine și cum o dăruiește.

Se află în inima celui ce poate dărui,
Dar ai dreptate, mai depinde și cui,
Născută în inimă, e o stare,
Ce-ți dă putere, uneori alinare!

Frumusețea e al celui ce poate zâmbi,
Un zâmbet să aducă pe fața oricui,
Mi-ai spus și asta, dar prin alte cuvinte,
Alese citate, frumos rânduite.

Mi-ai mai spus că aripi îți dau,
Acei ce pot și vor să te placă,
Ei pot privi diamantul din tine,
Fără mandrie, orgoliu sau prejudecată.

Fără să cred, mi-ai spus,
Că “frumusețea” ar putea să și doară,
Depinde doar, de mintea și ochii, celui …
În care ar vrea să apară!

Frumusețea e în ochii celui ce privește …