Frânturi de gânduri …

Știi? prima frază în zori de zi,
Tu mulțumiri poți să aduci,
Că nu se știe de ai timp,
Sau peste zi de mai apuci.
Tu nici măcar nu știi ce-mi ceri?
Atâta vreme irosită?
De ce să crezi că un cuvânt,
Ți-ar face viața fericită?
Hai nu mai fi copil și taci,
Acum când știi ce ai de făcut?!
Posibil poate te îmbraci,
Să nu o luăm de la început!
Frânturi de gânduri, peste timp …
Și cine oare ar fi crezut?
Cuvinte sunt și timp destul,
Dar nu și toți ce i-ai iubit!
Și timpul trece ușor ușor,
Fără să vrei ai început.
Și ai preluat din vorba lor,
O vorbă dulce din trecut.
Cuvinte care până “ieri” ,
Mereu păreau să te încurce.
Acum le spui ca pe un crez,
Ce minte “crudă”, aveai copile!
O vorbă bună poți să spui,
La fel în fiecare seară.
Și în rugăciunea ta de astăzi,
Te rog să nu te uiți pe tine.
Și să te rogi copile drag,
La fel cu același gând curat.
Și pentru acei care îi iubești …
Și pentru acei care ai iertat!
Aveai dreptate, spun în gând,
Când tânăr ești, nu înțelegi.
Că timpul tău e foarte scurt …
Și nu apuci să mulțumești.

Multumiri Jeno Major pentru imagini!