Am scris cândva, cumva de puncte,
De sprijin, de maeștri și de trudă …
E fericit acel ce a găsit o cale …
Și a lăsat “lumina” să pătrundă!
Din puncte de sudoare, ți-ai creat “Credința”,
Și cu credință în suflet ai pășit in lume.
E fericit acel ce a iertat și poate …
Să ierte fără de păcat și a uitat de toate!
De ești chiar prinț? sau cerșetăor?
Sau poate doar pribeag prin lume?
Mereu va lumina o stea,
Chiar dacă? numai pentru tine!
De ești în “jilț”, sau chiar “cazut”?
Că uneori se mai întâmplă!
Nu-ți vinde truda pe un “sfanț”,
Că vei plăti mereu dobăndă!
De ai uitat ceva de mult?
Ce alții încă mai învață!
Prefăte surd sau poate mut?
Atunci cănd mai asculți odată!
Din puncte multe ai adunat, răbdarea infinită …
Deși mereu te-ai întrebat? De este bun și-a meritat?
Dar întrebări au fost și sunt?! Că asta-i rostul pe pământ ,,,
Știi? Noi ca simpli muritori, să nu le știm pe toate!
Nu e greșit dar e păcat, să nu înveți din ce-ai lăsat?
Și de-ai lasat si-ți pare rău? Chiar dacă uneori e greu?
Nu te grăbi! Ca așa-i lăsat, chiar de nu pare adevărat?
Doar repetând neîncetat, le învățam pe toate!
Deci dragul meu si draga mea,
Mereu există cineva,
Doar prin “puterea” inimii,
Să-ți lumineze calea!
0 Comments