Doar poveste …

Era o noapte placuta de vara … arsita zilei disparuse si linistea era cand si cand intrerupta de latratul unui caine ce isi delimita teritoriul …

Aveai senzatia de nou si vechi in acelasi timp … Casa cu cerdac aflata in oras … exteriorul pastrase aceleasi linii simple, probabil fara prea multe modificari din perioada in care fusese construita, dar cu toate utilitatile necesare unui trai decent … Interiorul destul de simplu, dar fiecare lucru fusese ales cu gija, o imbinare perfecta intre nou si vechi … Are gusturi fine … imi spun in gand … Si ma las invaluit de parfumul trandafirilor din curtea destul de generoasa pentru o casa la oras …

Stateam amandoi tacuti privind stelele, ca doi batrani … Se auzeau doar greierii si cand si cand un latrat … Cred ca ne-am spus atatea lucruri in tacerea aia …  puteam scrie o carte … Trasam linii imaginare unind stea cu stea si zambim cand privirile se intersecteaza …
Un personaj: Nu ti-e somn? Nu ai mai putut dormi? Maine va trebui sa te trezesti dimineata …
Eu: Maine e astazi, spun eu zambind, e trecut de miezul noptii … E prea frumos sa stau in casa … Auzi? … Parca e o casa boiereasca? Are o simetrie aparte, casa, curtea, totul e perfect si atat de simplu …
Un personaj: Curtea e destul de mare, dar au avut noroc, a vandut un vecin si au unit ambele curti … casa? Da, e superba, e veche dar e superba! Nu au schimbat nimic si a fost o idee geniala sa pastreze cerdacul  …
Eu: Totusi e o senzatie ciudata, nu stii care parte e definita mai bine? Si nou si vechi, nu stii care parte sa alegi, iti plac ambele variante in acelasi timp 🙂
Un personaj: Tocmai asta e farmecul!
Un personaj: Daca ar fi sa iei totul de la zero ce ti-ar place sa faci cel mai mult?
Eu: Te referi la o meserie?  La o pasiune?
Un personaj: Hai sa incepem cu o pasiune …
Eu: … Unele lucruri iti displac…asa ca nu vorbesc despre ele 🙂
Un personaj: Nu fi rautacios … stiu la ce te referi … dar hai sa nu definim lucruri … Te-ai plictisi daca ai face acelasi lucru zilnic?
Eu: Cred ca incep cu o poveste … Vorbeam cu George odata … Era ceva de genul: “sa faci mereu ce iti place … asa nu vei munci niciodata … “. Nu cred ca te poti plictisi daca faci ce iti place …
Un personaj: Iti plac trandafirii? Forma cum sunt aranjati?
Eu: Da, nu as vedea curtea asta aranjata, altfel … zambesc si spun in gluma, trebuie sa fii destul de priceput sa faci asta … 🙂
Un personaj: Trebuie doar sa-ti placa …
Eu: Stii? Apropo … de lucrurile care iti displac … Bunica reusea mereu sa vorbeasca obiectiv, mai ales despre oamenii care ii facuse rau! Nu stiu cum reusea sa faca asta?
Un personaj: Poate iubea oamenii foarte mult? Si daca iti vorbea despre lucruri care trebuia sa le inveti, banuiesc ca a ales forma corecta!
Eu: Pai vorbea la fel cu toata lumea!
Un personaj: Pai cine stie? Poate daca ar fi vorbit altfel cu tine, nu ai fi ascultat-o?
Eu: …Aveam un accordion mic rusesc si incercam sa invat notele si bunicu venea langa mine si ma incuraja … imi spunea “Hai sa vedem ce stii? …Eu sunt publicul tau …” … Bunicu cred ca a fost cobai la toate nazbatiile mele 🙂  … Cred ca ei m-au incurajat in tot ce am ales … Da! Nu cred ca m-as plictisi! Daca alegi ceva din suflet, nu te poti plictisi … Si pasiunea se alege doar cu sufletul …
Un personaj: Pai poti visa … si poti crede ca asta e casa bunicilor! Vezi? Sunt locuri unde nu trebuie sa fii acasa, sa te simti acasa!
Eu: Ai fi vrut sa locuiesti aici? Sa locuiesti doar aici?
Un personaj: Imi place forfota … nu neaparat zgomotul, aici e oras si nu e oras 🙂 … Dar seara e placuta linistea asta … si ambientul e placut …
Eu: Trandafirii astia rezista asa de mult?
Un personaj: Da, pana toamna tarziu …

Se asterne iar tacerea si lasam doar greierii sa “povesteasca”, spectacolul e inedit, stelele, luna, umbrele cerdacului risipeste pe peretii casei in lumina difuza, albul imaculat al casei din timpul zilei noaptea iti da senzatia ca te afli intr-un basm  …
Eu: Fug la somn … nu as mai pleca de aici … imi place linistea …
Un personaj: 🙂 Maine adica astazi ai sa vezi ca fugi spre zgomotot, spune toate astea razand … facand semn cu mana parca alungand ceva imaginar …

Racoarea camerei ma adoarme aproape instantaneu, persista mirosul de trandafiri si nu mai stiu daca e vis sau realitate … adorm in cantecul greierilor …

01.Prima zi - Doar Eu!