Doar încercând …

Într-o zi, pură întâmplare,
Un maestru, spuse în șagă,
Tu acum de n-ai răbdare,
Mintea nu-i prea ordonată.

Continuând periplu “dulce”,
Al șicanelor subtile,
Nu toți cei ce te îndrumă,
Au și har, dar și iubire.

Guralivi nevoie mare,
Dar plătind tribut la limbă,
Nu acel ce știe multe,
Ar dori să se deschidă.

Nu acel ce poate multe,
Îți va desena cărare,
Iar acel ce vede multe,
Uneori, nu vede calea.

Nu acel ce doar aprobă,
Știe, poate și aude,
Uneori din curtoazie,
Evităm și să răspundem.

Unde nu e înțelepciune,
Ne amăgim doar din cuvinte,
Iar de nu avem răspunsuri,
Vinovați găsim o mie.

Nu acel ce te cunoaște,
El va crede în crezul tău,
Iar de vrei și poți, încearcă,
Să nu crezi în ce e rău.

Nimeni nu ar putea să-ți spună,
Mâine ce destin te așteaptă,
Tot la fel, nimeni nu poate,
Să-ți croiască a ta viață!

Nimeni n-ar putea să știe,
Ce simți tu și dacă simți,
Cum la fel nimeni nu poate,
Să te învețe cum să fii.

Tu ești singurul ce poate,
Creiona al lui Destin,
Fără așteptări deșarte,
Încercând poți fi sublim.