Știi, de multe ori se spune,
Crede și nu cerceta,
Dar dilema noastră este,
De mai poți si învăța?
Teorii în două ape,
Oratori ce vor să-ți spună,
Numai lucruri importante,
Dar contează cine ascultă.
Subiectivi ne spunem oful,
Subiectiv și înțelegem,
Afirmând mereu se pare,
Noi pe cine să mai credem?
Adevărul spus in șoaptă,
Mai mereu ca o minciună,
Va veni și ziua în care,
Să nu crezi chiar de-o să vină.
Sau mai e varianta în care,
Să te încrezi din voia ta,
Dar din orișice motive,
Ce-i promis, nu poți avea.
De nu crezi că mai există,
Adevărul absolut,
Tu nu-ți fă un țel din asta,
Să câștigi ce n-ai avut.
Poți, sau poate înțelegi,
Chiar de-ai învățat prea multe,
Nu dintr-un motiv anume,
Dintr-o dată să nu crezi.
Să te încrezi în ce se aude,
Fără lucruri explicate,
Uneori se mai întâmplă,
Chiar cu carte să n-ai parte!
0 Comments