De au rămas și vorbe nerostite?

Scormonitori de taine și destine,
Își fac cu toții loc în primul rând!
Unii mimează … o grijă infantilă?!
Nu poți sa nu te amuzi! … de jocul lor stupid!
Mai dă-le un pic de circ, că altfel triști or să rămână…
Si Doamne… dă-le și puțin venin!
Așa măcar de-o picătură…
Să fie bucuria pe deplin!
Si de-or mușca și mâna de-i hrănește …
Tu Doamne nu te amesteca în “legea” lor!
Și nu încerca sa le arăți “cărarea”,
Ca or să strige blasfemie?!… toți în cor!
Vei fi uimit! Dar ei le știu pe toate!
Și ce e bine! Dar mai ales ce-i rău!
Și nu încerca sa le “întorci” vreo vorbă ….
Că te vor face …. Doamne … cerșetor …
De-ai ști cât de frumos recită?
Si câtă “bunătate” emană in jurul lor?
Nu am văzut și eu măcar pe unul …
Desculț … călcând pământul … ca Hristos!
Dar să știi! am văzut și “săraci cu duhul”?!
Așa sunt unii oameni denumiți?!
Nu știu de tu ai dat așa “poruncă”?!
Dar asta-i vorba oamenilor “culți”?!
Săraci la “port”, dar cu căldură in vorbă …
Și unii să știi Doamne … chiar desculți …
Nu poți uita nicicând acele chipuri …
Nici vorba lor duioasă, nici chipul lor blajin!
Așa că uneori se întâmplă si fără să-ți dai seama …
O “vorbă” să te facă … pe tine să tresari!
Te rog mă iartă! de n-am văzut prea multe?!
Și de mai “văd”?! … Posibil să mai scriu?! …
De au rămas și vorbe nerostite?
Poate apar și “ele”… într-o zi?!

26.Ziua XXVI - Doar ... Poezie!