Cam cât curaj să ai, să poți menține calea,
De câtă îndemnare, sau câtă dăruire,
O flacără domoală, s-o schimbi în vâlvătaie,
Doar timpul sau dorința, nu duc spre infinit.
Când poți a cerne totul, dar și privi reversul,
Nu doar cu înțelepciunea a celui instruit,
Puterea e răbdarea, când ai pe mâna totul,
Dar fără îndoială, tu nu mai vrei nimic.
Nu de obraz vorbim, deși cam ăsta-i sensul,
Nu trebuie să întorci, nimic pentru a primi,
Dar de vei vrea cândva, să simți ce înseamnă pace,
Doar cel smerit și sincer îți poate povesti.
Privește fariseii cum ți-au vândut iluzii,
Învață de la ei să poți a te feri,
Dar nu te îmbăta, cu laurii dreptății,
Oricine poate astăzi, pe toate a le greși.
Nu căuta iluzii, dar nici nu te “închide”,
Doar cine a încercat și poate reuși,
Acel ce știe clar și are echilibru,
Un “Mulțumesc” oferă, dar fără a se gândi.
Curaj, înțelepciune, răbdare, echilibru,
Putem abstractiza în definiții sobre,
Sau știi putem a spune, să le încercăm pe toate,
Doar încercând înveți, pe toate a le primi.
Dă-i timpului puterea să se încreadă în tine,
Dar nu te osteni cu acele false dubii,
Credința e speranța când disciplina spune,
Că tot ce ai făcut, pe toate le-ai gândit.
Miraj, înțelepciune, eretic, vrăjitoare,
Cu toții au încercat și unii au reușit,
Când totul se împletește armonios cu tine,
Nu mai contează cine, îți spune că-i greșit.
0 Comments