Călători peste timpuri …

Povești spuse în taină,
Din vremuri apuse,
Cu oameni și locuri,
“Pictați” între vise.

Cu oameni frumoși la suflet și chip ,
Privirea lor caldă și greu de găsit,
Ochii aceia care știu să citească,
Și omul tăcut și o minte aleasă.

Cu locuri ce te fac,
Să tresari, cum le vezi,
Te înfioară doar gândul,
C-ai putea să le pierzi.

Călători printre oameni, din vise trăite,
Îmbătați de nectarul unei vieți fericite,
Le admiri simplitatea, din vorbă și port,
Dar nu știi ce trudă, au răbdat pe pământ!

Ai vrea într-o clipă, să poți să transpui,
Privirea senină si chipul cel blând,
Oftatul îți scapă și ochii încearcă,
Să nu verse lacrimi, dar povestea-i frumoasă.

Călători peste timpuri, de mult auzite …
Si nu par reale când sunt povestite,
Fericit de acel ce poate găsi,
Oameni și locuri, cel pot “ferici”.

Fericit de acel, ce poate să spună,
Un Mulțumesc și o vorbă bună,
Fericirea e simplă, la fel ca în poveste,
Frumusețea se află în ochii ce-o vede!

Multumiri Jeno Major pentru imagini!