… am vazut iadul dar au fost si pasaje unde m-am intersectat cu raiul…

“pe cei curati la suflet si luminati la minte
neincetat sa-i cauti. Sa fugi de tonti si rai
daca-ti va da otrava un intelept, s-o bei
si-arunca antidotul, un prost de ti-l trimite”  – Omar Khayyam

Ne asezam relaxati in balconul mic dar primitor, o zi de  duminica placuta, linistita, copacii din jur mai lasa sa pice cate-o frunza, linistea e intrerupta cand si cand de un ciripit de pasarele, aproape ai vorbi in soapta atat de placut e si nu ai deranja cu nimic linistea din jur.

Simteam privirea ei, avida de nou, avida de a pune intrebari la care nu gasea raspunsuri, avida sa asculte povesti si sa intelega de ce? Draga mea nu am capacitatea acelor oameni simpli dar voi vorbi precum Stefan, nu iti spun ce sa faci, dar iti voi spune ce fac eu.

Privesc telefonul, Tavi scrisese un comentariu si vad “strigatul” lui din spatele acelor cuvinte, era macinat de o boala perfida, dar ducea toate astea cu fruntea sus, nu din orgoliu, nu din mandrie, are coloana vertebrala, un om demn si vorba lui “…cu oameni ca tine as merge si noaptea in padure…”. Da nu are sens sa-l amestec in discutia noastra … totusi au fost vremuri cand simteam la fel ca Tavi … dar mi-am depasit de mult temerile si ca si el o pot spune deschis oricand, oriunde si in fata la oricine.

Da ai dreptate Tavi “Si puscariile si universitatile sunt facute pentru oameni,cine nu a facut foamea nu cunoaste cu adevarat gustul painii, iar cine nu se ridica din genunchi cu propria cruce pe umar nu stie ce inseamna sa invingi si nici cum este sa fi fericit.” … mare dreptate ai.

Privesc ceasca de cafea si amintirile incep sa curga … era vara … ma trezesc fara aer si incerc sa strabat holul încercand sa respir, ceva ma bloca, îmi spun repede în gand ca nu trebuie sa ma pierd, țineam prea mult la viata sa renunt asa usor … la început au fost sporadice, pe urma au început sa apara regulat, tarziu am aflat ca se numeste apnee prin somn. Daca la început priveam ca pe o zi de nastere fiecare revenire, pe urma nu stiam care din ele e cea mai importanta 🙂 … Pe urma am început sa privesc amuzat peste timp cand consideram durerile de la pietrele de rinichi cele mai puternice. Și acum ma amuz! Cand dupa ultima piatra eliminata natural, care recunosc avea o marime considerabila, medicul de familie m-a întrebat cand i-am aratat piatra daca sunt medicamente pentru rinichi? 🙂 … Nu domnul doctor, e ultima piatra nu vedeti are 14 mm :). La un moment dat eram atat de “fascinat” de “onomasticile” mele încat nici nu mai dormeam noaptea, sa nu ma ia prin surprindere si sa nu strig prezent 🙂

Atunci la limita dintre viata si moarte, începi sa vezi viata altfel, nimic numai e ca înainte, începi sa vezi ce e optiune si ce e prioritate, pentru cine devii o optiune si pentru cine esti o prioritate, începi sa-i dai valoare timpului si realizezi ca indiferent de varsta timpul are aceeasi valoare, doar ca atunci cand esti tanar nu realizezi asta. Începi sa fii atent la detalii, sa vezi ce vor oamenii din preajma ta, începi sa vezi ca smerenia o înveti în cel mai scazut punct al existentei tale. Începi sa reactionezi la lucrurile care nu îti plac indiferent cat de timid ai fi, sau oricat ti-ai dori sa nu generezi conflicte, uneori pleci fara sa nu spui nimic si te îndrepti spre locuri si oameni cu care rezonezi, uneori ca si Tavi reactionezi si ai sa vezi ca “taria” strigatului tau e direct proportionala cu durerea pe care o porti însuflet. Sau uneori ignori pur si simplu, ca asa e mai bine.

Da Vio are dreptate,  rabdare e o virtute, dar pentru oamenii care timpul bate altfel nu o sa vezi rabdare în lucrurile care nu-i definesc, numai ai aceiasi rabdare pentru orice si îti faci timp doar pentru lucrurile esentiale si care consideri ca nu mai e timp sa le faci, de multe ori te grabesti sa faci toate lucrurile nefacute atunci, sa mai prinzi bucuria, doar si a le simti pentru o secunda. Ai sa vezi ca ai sa începi sa reactionezi la prostie, ipocrizie si minciuna cu o mai mare vehementa! Daca pana atunci doar te detasai de oamenii aia, acum reactionezi.

Ai sa vezi ca apare asta si la pierderea oamenilor dragi si daca au motiv întemeiat … durerea aia se transforma în ura, moartea e singurul lucru care nu-l mai poti schimba, în rest ori ce ti-ai propus se poate rezolva, ca o sa necesite un efort mai mare sau mai mic chiar nu are importanta! Important e sa nu-ti fie frica sa încerci!

Si acum sa ne intorcem la dialogul nostru…
– “Daca are vre-un sens sa ajuti?”
– Da, ajuta pe toata lumea atunci cand ai posibilitatea, ajuta si pleaca, detaseaza-te, nu ramane acolo ancorat si nu iti face asteptari, de cele mai multe ori nu ai sa primesti nimic, nici macar multumiri! Ajuta in egala masura si pe cei apropiati si pe cei care ti-au facut rau, nu raspunde cu rau indiferent ce ar fi. Ai sa vezi în timp ca e o lege, legea zeciuielii, ai sa ajuti si ai sa fii ajutat in egala masura, nu te uita dupa un raport proportional, în viata nimic nu e corect!
Ai sa realizezi în timp ca sunt oameni langa care stai si nu înveti nimic, sau oameni care într-o secunda îti vor schimba viata! Ai sa vezi ca apar cuvinte care nu le dai importanta o viata si uneori apar neasteptat și sunt declicul pentru a face lucruri care nu credeai ca le vei realiza vreo data. Ai sa vezi ca uneori apare cei drept foarte rar, cineva care sa te întrebe “si din cauza drobului de sare nu îti mai traiesti viata?” – da si atunci ai vrea sa te inconjori doar de oameni de calibrul ala, pentru ca duce simplitatea la superlativ.

– “Si voi gasi oamenii astia? cu care sa rezonez?… e foarte greu sa gasesti asa ceva…”
– Da cu siguranta vei gasi, nu multi dar cu siguranta vei gasi orice, pentru unii devii o optiune si trebuie sa te detasezi pana nu te afecteaza, pentru unii devii o prioritate si ar trebui sa “deschizi” ochii si acolo, trebuie sa fii mereu pregatita sa primesti ce e bun pentru tine si sa îti faci mereu loc în “lista” ta, probabil asa cum face Doru zilnic, daca nu ai timp macar periodic. Dar nu uita niciodata ca “Banuiala e singurul adevar!”

Gaseste-ti timp sa multumesti oamenilor care te ajuta si te apreciaza si daca tii neaparat si consideri ca sunt momente cand trebuie sa “strigi” fata de unii!? ai grija! chiar daca spui adevaruri îti vor atrage mai multi dusmani decat prieteni, nu e cea mai buna metoda, mai bine pleaca în tacere, chiar si fara sa-ti iei ramas bun, uneori e mai bine sa nu deranjezi si sa lasi pe fiecare în “matca” lui. Ca nu ai sa poti mereu pleca în tacere? fa ceea ce-ti dicteaza inima, mai bine faci lucruri, decat sa regreti toata viata ca nu le-ai facut!

Daaa… il inteleg pe Tavi, il inteleg perfect! si tie ce sfat sa-ti dau? Lasa inima sa vorbeasca, ai sa intalnesti o gramada de oameni care iti vor corecta cuvintele, vezi cine îsi face timp pentru tine si ai grija de aia care te vad ca pe o optiune. Lasa inima sa vorbeasca acolo unde consideri ca e nevoie, în felul asta vei fi sigura ca nu gresesti cu nimic. Si da! nu te atasa de locuri, conteaza cu cine esti în acele locuri.