Stii? E senzatia aia, cand totul ti se pare,
Că ai mai trait odata, acele intamplari …
Si-ti spui mereu ca-i simplu,
Ba chiar bravezi curajul …
De n-ai un punct de sprijin …
Sa stii ca-i inutil!
Și tot repeți povestea,
Etapă cu etapă …
Deci cineva se îndură, mereu si le repetă …
El grija ta o poartă, si nu te supăra …
Ca nu e lecție in care sa nu-ti deschidă calea …
Dar fara de rabdare, nu poti si invata!
O lectie invatata nu este o poveste,
Si nici o intamplare, la fel nu poate fi!
Invata de la viata ca nu e doar poveste …
SI lasa-te sedus cand invatat vei fi!
Cand stii cu certitudine ca nu ti-ai gresit calea,
Cand nu te mai intrebi si stii ce poti sa fii!
Te rog mai ai rabdare, de inca o “poveste”,
Si nu te infumura creazand ca tu o stii!
Stiu uneori incurc o lectie cu povestea …
Dar tu discerne bine si vezi ce e “legat”!
Sau vezi ce nu se leaga si poti sa-mi scrii in gluma …
Sau si serios … tu scrie, ce crezi c-ai invatat!
Da! Viata este simpla! Si crede in lucruri simple!
Dar tot la fel … Vei sti, cand invatat vei fi!
Că nu orice poveste la tine se aplica,
Dar timpul te invata, chiar daca azi nu stii!
Iti multumesc si azi, pentru a ta rabdare!
Si sper la fel sa pot si maine multumi!
Chiar daca uneori mai pare, că am incurcat povestea …
Citeste printre randuri si vezi ce-am vrut sa scriu!
02.A doua zi - Doar ... Poezie!
0 Comments