Alegerea perfectă

Ne amăgim că suntem perfecți,
După, suntem dezamăgiți de imperfecțiunile noastre,
Căutăm formule magice pentru a găsi perfecțiunea,
Dar aflăm că cele mai vii amintiri sunt acele lucruri mici imperfecte,
Căutăm, fugim, ne rătăcim, ne regăsim,
Iar uneori chiar ne plictisim de acea repetare aproape perfectă,
Indignați că nu putem alege două răspunsuri,
Iar de cele mai multe ori uimiți de perfecțiunea înșelătoare.

Ne amăgim că suntem empatici,
Dar ne dăm seama că nu putem plânge cu toții în cor,
Pe urmă cautăm energic ce înseamnă compasiune,
Dar ne adâncim atât de tare privind la cine a dat și cine a luat,
Uitând că cele mai mici daruri, aduc cele mai mari bucurii,
Iar uneori uităm, că nu e important doar să oferi,
Dar Destinul are un mod inedit, în a descrie coincidența,
El ne învață cum să primim și ce să primim.

Ne amăgim că știm tot, dar aflăm că nu știm ce ar trebui să știm acum,
Putem auzi, dar nu avem puterea de a auzi tot,
Ne strecurăm într-o imperfecțiune perfectă,
De multe ori imaculată doar în mintea noastră,
Prea simplu a devenit atât de generos,
Încât simplu a devenit uneori o povară,
E mult mai simplu să criticăm, amăgiți de perfecțiunea noastră,
Iar acel “ai dreptate” a devenit doar o scuză obișnuită.

Fugim după prietenii sincere, ne facem mulți prieteni,
După, rușinați de alegerile noastre, ne dăm seama că sinceritatea e o delicatesă,
Deși vom întâlni oameni sinceri în călătoria noastră,
Uneori mult prea sinceri să-i ascultăm până la final,
Așa înveți ca toate au un sens, când nu te mai lupți pentru “cine are dreptate?”,
Înveți că important e să asculți, fără a mai proiecta, perfecțiuni, sau imperfecțiuni,
Când știi sigur de ce ai nevoie, nu mai contează ce alegi,
Orice ai alege, e alegerea perfectă!