Acceptarea?!

Am promis că vorbim despre acceptare, da, ce-i drept e un monolog… Desi imi place sa va stiu alaturi! Cu aceeași emoție voi avea grija sa va explic varianta mea despre acceptare.
Avem tendința uneori eronata, sa ne dăm valoare doar după ce primim confirmarea celor din jurul nostru. E eronat si uneori distructiv, as putea spune de ambele părți! Reacționând impulsiv atunci când nu primești confirmarea gândurilor tale îți pot produce mult rău pe termen lung!

Acceptarea vine de la tine! În primul rand tu trebuie sa te accepți si sa schimbi orice nu accepți la tine. Iubesc multe lucruri mici, dar … “are sens”, “face sens”, “nu are sens”, au o anumita însemnătate pentru mine, definesc ceea ce accepți sau nu accepți, in primul rand la tine. Ai putea începe cu “nu”, cu toate că e posibil să fii privit puțin negativist! Indiferent ce formă alegi, creionezi și reversul. Dacă te limitezi la forma strictă, fără sa studiezi ambele variante, ai putea rămâne doar cu jumătăți!
Acceptarea e despre tine, nu despre cei din jurul tau, de asta de cele mai multe ori ceea ce critici sau judeci, vorbesc despre tine, nu despre cei spre care îndrepți acele gânduri.
Mi-a plăcut mereu forma asta de întrebare cu doua răspunsuri, așa am fost obișnuit … În momentul când știi ce accepți sau nu accepți in viața ta, timpul filtrează singur oamenii care vor rămâne sau nu vor rămâne alaturi de tine. Uneori fără nici un efort din partea ta!
Dacă tu te accepți cu micile tale imperfecțiuni, vei accepta si oamenii din jurul tau cu unicitatea lor … Poate varianta ta de “greșit” e falsă, sau poate fi si reversul, trebuie doar să ai răbdare. Lucrurile pot fi schimbate in bine sau in rau in functie de abordarea ta.

Da! Acceptarea necesita o doza foarte mare de răbdare. Nu ai răbdare cu tine, nu vei avea nici cu cei din jurul tău. Când te părăsește răbdarea clar că e o forma de neacceptare, dacă nu delimitezi bine lucrurile, așteptările tale deja devin dureroase. Iar când știi concret ce accepți sau nu accepți, nu îți mai faci așteptări! Atunci vei ști că toate au un timp al lor! Uneori mai devreme, uneori mai târziu, uneori de loc. Atunci când Universul te protejează si nu îți oferă ceea ce ar putea să-ți facă rău, ar trebui să te bucure! Ar mai fi posibilitatea că nu ai maturitatea necesară sa înțelegi că ceea ce ți se oferă te și ajută. Timpul are răbdare cu tine să știi concret ce accepți sau nu!

Da! Vei fi liber când te lași “dezbrăcat” de prejudecăți si te vei accepta așa cum ești tu. La partea asta cred că voi avea câteva mici observații din partea Prietenului meu Vio, dar îmi asum feedback-ul ?.
Uneori Universul asta e jucăuș, aș putea spune chiar simpatic, nu îmi aparține termenul, dar îl accept si mi-e drag ?. Universul îți oferă șansa să testezi lecțiile deja învățate, atunci când știi ce accepți sau nu accepți! Lucrurile se așează de la sine, altfel vei repeta lecția până o înveți!
Acceptarea e despre cum te vezi si unde te vezi, percepția celor din jurul tău nu e un barometru care să-ți ghideze viața, ar putea fi exemple pe care le poți urma sau nu, dar nimic mai mult! Să aștepți sa vezi ce accepți sau nu accepți de la cei din jurul tău, e un joc mult prea obositor, vezi mai întâi la tine, dacă îți mai rămâne timp, poți juca câte jocuri vrei! Sună puțin frivol, dar cei apropiați mie sunt sigur că vor alege forma corectă!
Și chiar de greșesc mă vor ierta ?.

Da! Dacă nu ai puterea să ierți nici tu la randul tău nu vei putea fi iertat! Și dacă consideri că ești perfect, consider că nu ai învățat sa te accepți și posibil nici pe cei din jurul tău!
Da! Acceptarea vorbește despre ce iubești tu! De ce iubești si când iubești? Știu! Unii dintre dvs. dau o forma strictă cuvântului iubire, dar fiecare cum poate visa si până unde își impune limite să viseze!
Poți iubi o piatră, o floare, un metal, o idee, poți iubi bunul simț, poți iubi o grămadă de lucruri și mici și mari! Poți iubi la nesfârșit si să te bucuri că viața e frumoasă, sau ai putea sa nu iubești nimic, toate astea țin de tine!
Totuși zic să te accepți și să te iubești așa unic în felul tău! Asta e bogăția noastră, faptul că suntem unici, celelalte lucruri vin si pleacă, uneori cu o viteza amețitoare, dar cine nu iubește adrenalina? ?
Vă mulțumesc pentru rabdare! ❤️