“Toti oamenii pot fi mareti… pentru ca toti oamenii isi pot sluji semenii. Nu iti trebuie o diploma universitara pentru a fi de folos. Nu trebuie sa acorzi corect subiectul cu predicatul pentru a-ti ajuta semenii. Tot ce-ti trebuie in acest scop este o inima plina de iubire, un suflet nascut din dragoste.” Dr. Martin Luther King Jr.(1929-1968)
Despre Multumesc! Sunt cativa “rataciti” care nimeresc din greseala aici unde imi exprim eu gandurile, din greseala in sensul ca fara voia lor le rapesc din timpul lor atat de pretios incercand sa descifreze ceea ce scriu. Bineinteles multe din intrebarile lor sunt perinente si tocmai pentru ca nu trec nepasator si sunt recunoscator pentru orice feedback, incerc sa rescriu cateva ganduri deja exprimate in scris 🙂 .
Nu ma justific! Pentru ca scriu pentru mine si pentru ca asa simt, ma bucura cand va regasiti in cele cateva randuri, dar nu tin neaparat sa ma aprobati, cine ma apreciaza nu are nevoie de nici un cuvant, iar pentru ceilalti nu fac nici un efort sa ma fac inteles 🙂 .
Deci despre Doru, Tavi, Stefan si cele cateva nume care le regasiti aici, ar putea fi oricine din viata noastra care ne marcheaza intr-un fel sau altul existenta si pot continua… Vio, Fanel, dna. Melania, dl. Viorel, dna. Anca…. la fel dl. Radu… cum am mai spus poate fi oricine, ca eu fac referire la experientele mele, da imi place sa scriu despre lucruri care le-am facut, care le-am experimentat, altfel as fi pe langa subiect, la fel de lejer as putea scrie si despre Lucia, Gabriel… o da Cristi si lista e lunga, Steluta, Georgiana, Ionut, poate fi oricine din viata dvs., poti invata de la oricine si din orice experienta si la fel si ceilalti pot invata de la tine sau primi ce odata ai primit si tu! Si aici nu ma refer la lucruri materiale, cele mai vii amintiri cu siguranta nu sunt despre bani, viata nu se rezuma la cat castigi, sau cat te costa! Daca te rezumi mereu la ce voi castiga, uneori lucrurile “gratuite” sunt cele mai costisitoare…
Fiecare experienta e unica si uneori e greu sa o definesti in cuvinte, uneori sunt dureroase dar cu timpul inveti ca din cele mai dureroase lectii tragi cele mai multe invataminte, “orice lucru maret il obtii cu lacrimi in ochi si muncind din greu”. Asa ca mi-am facut un obicei sa multumesc si pentru lucrurile bune si pentru cele mai putin bune, pentru mine au fost benefice am avut de invatat in ambele situatii si multumesc… poate un pic cam tarziu, dar nu vreau sa mai risipesc timp si vreau sa pot multumi celor care inca mai sunt in viata, sau de ce nu? atat timp cat mai sunt! Altfel? …as ramane cu regretul ca nu am facut-o… Le multumesc deopotriva si celor care sunt langa mine si celor care nu mai sunt si celor care au plecat si le respect decizia si celor care au simtit ca vor sa taca la fel…dar am datoria sa le multumesc, chiar daca au fost o lectie sau o binecuvantare, le multumesc deopotriva, am avut de invatat si de la cei buni si de la cei mai putini buni.
Nu sunt nici psiholog nici filozof, sunt doar eu si imi asum ceea ce sunt, nu scriu nici sa-mi strang fani nici sa strang laude! Daca ceea ce scriu ajuta si pe altii, ma bucura enorm, daca nu? Nu vreau sa risipesc timpul nimanui!
Asa ca pot scrie despre oricine imi marcheaza viata indiferent de nume, cum de altfel va sfatuiesc si pe dvs. sa scrieti pentru a nu deveni prea tarziu si sa nu ramaneti doar cu amintirile! Ca unele nume vor aparea mai des sau mai rar in cele cateva randuri care le astern aici, e in functie de ce simt in momentul ala, nu scriu dupa un format anume si scriu cand simt si daca simt. E un citat pe care il repet mereu si prea putini il inteleg “atunci cand esti inteligent nu e nevoie sa minti, pentru ca vei gasi solutii la orice si pentru orice”… nu se refera strict la minciuna si inteligenta si nu se refera strict la faptul ca poti minti pe altii… in primul rand sa nu te minti pe tine, sa traiesti viata altora, sa traiesti prin frica si frici. Sa nu ai curajul sa pleci de acolo de unde nu te mai regasesti, sa nu ai curajul sa spui multumesc… oricine poate gresi, doar cine nu munceste nu greseste spune un vechi proverb. Sa nu ai curajul sa recunosti atunci cand esti ajutat si sa uiti cand ai fost ajutat! Da uneori frica ne paralizeaza sa facem lucruri firesti si devenim propriul nostru dusman.
Asa ca voi scrie in continuare despre voi, celor care imi place sa spun ca imi coloreaza viata si in bine si in rau ,pentru ca am de invatat in ambele situatii, voi scrie si despre cei care mi-au insufletit visele si despre cei care au crezut in mine chiar si atunci cand nu mai credeam nici eu, si despre cei care m-au incurajat sa scriu si despre cei care mi-au devenit lectii, pentru unii voi defini nume, pentru o parte voi tine cont de dorinta lor de a nu le afisa numele, nu am uitat pe nimeni si pentru mine toti sunt importanti pentru ca m-au ajutat sa ma definesc ca om. Voi scrie pentru a nu ramane cu regretul ca nu am avut timp sa o fac!
0 Comments