O vorbă …

Trăiește pentru tine, dar nu uita de oameni,
Iar uneori de poți, a face chiar risipă,
De câteva cuvinte, ce pot schimba îndată,
O stare sufletească ce pare în impas.

Nu scriu de bunătate și nici de înțelepciune,
Prea tânăr să înțeleg aceste mari concepte,
Dar uneori se poate, chiar de e o vorbă “întoarsă”,
Să poți privi la toate, senin și cu mult haz.

Durerea precum știi, a noastră-i cea mai mare,
Dar nu vorbim acum, de fel despre durere,
Mai știi, poate există, uitat în colț de lume,
Un suflet ce trăiește durerea ca stigmat.

O vorbă spusă în tihnă, chiar poate face multe,
Închide și deschide, să știi, chiar multe uși,
Nu-i important să știi, la toate a răspunde,
Iar uneori să taci, te scoate din impas.

Știi ziua în care tu, chiar te-ai gândit la toate,
Dar un răspuns mai clar, se lasă așteptat,
Doar o scânteie, una, e tot ce ai nevoie,
Iar totul în jurul tău, te poartă spre extaz.

O vorbă te ridică, tot ea poate aduce,
Durere în piept și lacrimi, chiar multe pe obraz,
Iar uneori de ești, absurd lipsit de vorbe,
Doar umărul oferă și sprijin la necaz.