Nu cred în definiții rostite la întâmplare,
La fel, în laude obscure, țesute în conjunctură,
De vrei incertitudini, povești fără substanță,
Ascultă oratorii ce teatrul prost îl joacă.
Nu cred în lucruri care, se vor a fi doar scumpe,
De ce aș crede astăzi că ieri a fost o farsă,
Știi, e sătulă lumea zic, de ambalaje goale,
Dar mai ales de lucruri ce-ți stau mereu în cale.
Nu cred în lecții seci și fără importanță,
Dar nici în cele care, nu se găsesc motive,
Iar de te crezi, așa … puțin fără răbdare,
Te rog, nu-mi sta în preajmă, nu sta pe lângă mine.
Dă-mi un motiv să cred, dar fără de condiții,
Doar un motiv să ștergi, acel imperativ “nu cred”,
Iar de nu poți, nu sta, în prag, așa… ca alții,
Că timpul este scurt și are și un preț.
Nu cred în repetări, descrise “întâmplătoare”,
Dar în Destin eu cred, am învățat să cred,
Nu în credință îți stă adevărată fire,
Tu crede în ce crezi că poți rămâne demn.
Aș crede în cel ce spune, cam toate aceste lucruri,
Aș crede în motive, să știi, fără motiv,
De poți arata-mi tu, dar fără de cuvinte,
Ce înseamnă să și crezi, la fel să nu renunți.
Învață-mă să cred, dar nu în jurăminte,
Iar de nu poți te rog, să nu promiți solemn,
Tu de găsești o vină, în tot ce se întâmplă,
Nu crede în acel ce crede în blestem.
Să crezi sau poate nu, o temă mult prea vastă,
Într-o secundă poate oricine răsturna,
Doar timpul îți arată cât e de prețioasă,
O clipă de credința, când tu și crezi în ea.
0 Comments