Mereu există o provocare,
Mereu vor exista ispite,
De critici sigur nu duci lipsă,
Deci nu te plânge, vei învinge.
Ai vrea să povestim de praguri,
Dar vezi tu dragă, sunt prea multe,
De multe ori doar pe “furtună”,
Apare acel cuvânt, virtute.
Mereu prezenți, chiar lângă tine,
Acei ce știu, să “cânte în strună”,
Doar locul tău îl vor, nu totul,
Dar tu, să nu privești cu ură.
Mereu prezenți, dar singuratici,
Acei ce știu și simt sudoarea,
Foarte puțini, dar îndemânatici,
În a-ți deschide ție calea.
Acum dacă mă întrebi pe mine,
Tu mulțumește-le la toți,
Mereu există alb si negru,
Dar griul, te rog să nu-l porți.
De multe ori chiar bucuria,
Cu ochii în lacrimi o vezi clar,
Dar nu mereu și definește,
Ceva prin dulce și amar.
Mereu va exista o teamă,
Pentru ceva ce nu cunoști,
Iar viața, știi, ne mai surprinde,
Dar nu mereu și cu folos.
Va exista doar o constantă,
În ce vei face tu mereu,
Iar tu, ești clar acea persoană,
Să te ridice când e greu!
0 Comments