Cu un ochi tu râzi la visul ce îl trăiești acum,
În timp ce lacrimi șterg, un gând pierdut de mult,
Reversul de e clipa, ce clar te definește,
Nu râde la orice, iar de te plângi… gândește.
Mereu a fost așa, un pic din fiecare,
Un nor nu e mereu, furtuna ce apare,
Iar soarele torid ce arde la amiază,
Nu înseamnă că și ploaia, chiar imediat urmează.
În gând se nasc ființe, ce apoi le definim,
Cu cei cu care astăzi, întâmplător vorbim,
Iar de Destinul vrea, coincidență pură,
Se întâmplă peste ani, să nu privim în urmă.
Trăim în etichete, mereu știi asociem,
Nu acceptăm greșeală și nici eșec de fel,
Un înțelept învață, dar nu doar din greșeli,
Iar tu de crezi orbește, chiar poate te înșeli.
Când talerul dorinței, balanța o înclină,
Nu e de ajuns să vrei, sau să te rogi în glumă,
Iar pentru atunci când toate s-au aliniat perfect,
Încearcă să nu uiți, ce apreciezi corect.
Incertitudini țes, in gândurile noastre,
Dileme încâlcitele, dar cui crezi că-i mai pasă,
Nu te gândi că toate se întâmplă doar la tine,
Știi, uneori și gândul, e de ajuns sa vină.
0 Comments