Uneori doar o scânteie,
Poate însufleți îndată,
Jarul ce părea că doarme,
După o noapte înfrigurată.
Tot la fel se pare în grabă,
Folosind tot uneori,
“Et tu, Brute?” strigi “mecanic”,
Fără a ști ce-ți dă fiori.
O scânteie îți poate aduce,
Plus sau minus la dobândă,
Nu în calcule precise,
Este viața rânduită.
O scânteie înseamnă clipa,
Ce înlocuiește anii,
Dar mereu din lăcomie,
O schimbăm în vâlvătaie.
O scânteie ce apare,
Vezi tu … în ochii cei mai triști,
Știi, pe loc înseninează,
Chipul cel mai obosit.
Să ai grijă chiar in joacă,
Sau serios jucând un rol,
Orișicine se aprinde,
Cât ar fi el de domol.
Bucuria ce-ți apare,
Știi, atunci intr-o clipită,
Chiar de-i simplă pe alocuri,
Duci o viață fericită!
Tu poți fi de toate în viață,
Foc, scânteie, vâlvătaie,
Dar la fel poți fi și apa,
Ce pe loc le și “înmoaie”.
0 Comments