Când consideri …

Când consideri că-i drept și la toți le e bine,
Tu să ceri doar un leu, o bucată de pâine,
Atunci sigur observi, ce și cum se arată,
Caracterul și haina, ce pe om îl îmbracă.

Unii vezi au prea mult, iar la alții le pică,
O parte comozi știi trăiesc în risipă,
Unii au doar miere, adunată în prisacă,
Iar la alții veninul firea lor o arată.

Atunci când vrei ajutor și crezi că-l obții,
Speranța e bună, dar nu te amăgi,
Uneori se întâmplă întrebarea de-i bună,
Răspunsuri confuze să primești cu duiumul.

Iar când vrei să ajuți și nu ți se cere,
Departe e gândul să oferi mângâiere,
Dar totuși așteaptă și nu închide îndată,
O ușă ce mulți, o au ferecată.

Păcat e să crezi că totul e bine,
Când oamenii strigă și mor lângă tine,
Păcat de credința ce zace îngropată,
Când minte-ai obtuză și inima-i neagră.

Când consideri că vrei … să ajuți, dar și poți,
Nu gândi la răsplată, asta încearcă mai toți,
Uneori se întâmplă, dar încearcă și învață,
Nu doar mâna întinsă poate fi ajutată.