( contiuare “ca doi prieteni…”)
Si pentru ca toamna se numara bobocii!
Era inceput de septembrie, incepuse primele antrenamente cu porumbeii tineri, iti spui ca e ca mersul pe bicicleta 🙂 impropriu spus 🙂 … cu siguranta nu uiti sa dai din pedale, dar nici o zi nu e la fel. Fiecare experienta e unica, mereu o luam de la capat… si amintirile incep sa curga …
“Tinere in columbofilie ca si in viata o luam mereu de la capat” … faptul ca era profesor universitar si avea atatia ani de columbofilie cu rezultate notabile, m-au facut sa deschid bine ochii … dar in mintea mea de copil atunci mi-am spus – “si daca se inseala?”
Nu se insela de loc, aveam sa-mi dau seama ca avea perfecta dreptate, m-ai tarziu in timp am auzit si forma mai putin plastica “… in columbofilie e ca si in dragoste, o lingura de miere intr-un butoi de rahat”… atunci oarecum ma revoltam interior…cum poti vorbi despre pasiune in modul asta? … dar cata dreptate aveau amandoi … fiecare la nivelul lui, dar amandoi au fost pioneri fiecare pe segmentul lui.
Dimineata de septembrie e oarecum rece, prind pe intuneric porumbeii si ii pun in plianta … duc pliantele la poarta si astept masina sa-i duc la locul lansarii … e antrenament … nu ar trebui sa-mi fac griji … zburau mai bine de o ora dimineata si seara, sunt tineri dar au intrat pe un fagas normal, sunt impartiti in doua serii, dar cu o diferenta de cateva zile intre ei, primul lot de pui scos la mine, al doilea primit cadou … aveau minim trei luni.
Ajungem la locul propus lansarii, le dau drumul, fac cercuri largi, se indreapta spre directia opusa casei … urcam repede in masina sa ajung repede acasa sa surprind sosirile … se lasau asteptati … calculez viteza medie in gand, timpul trece dar nu apare nimic la orizont … ajung si ei intr-un final … imi dau seama ca ceva e in neregula, au sosit stol, odihniti, dar trebuiau sa fie de mult acasa …
Urmatoarele antrenamente aceiasi poveste, rabdarea imi e pusa la incercare si in cel mai crunt mod 🙂 … pun mana pe telefon si sun…
– Stii, vin foarte prost de la antrenamente … nu sunt obositi, vin stol, dar ceva nu le convine.
– “Daca nu ai rabdare cu ei lasa-te!”…
– “Tu de ce crezi, ca se intampla asta?”
– Aclimatizarea! clar nu sunt acomodati, pleaca in directia opusa casei indiferent de unde îi lansez, dar nu ma asteptam sa vina atat de prost.
Avea sa mai treaca o saptamana, pana ce porumbeii aveau sa inceapa sa demonstreze ce pot, pe 13 septembrie primul porumbel sosit la mine avea terminatia seriei 13, peste ani, avea sa-mi demonstreze ca nu e un numar cu ghinion, din contra …
Amintiri … “Stii Adrian ar trebui sa treaca 10 ani, pana porumbeii se vor simti acasa…” … ce interesanta e si aclimatizarea asta … iti pune rabdarea la incercare … o duce in limite …
Par vorbe fara sens, uneori menite sa te sperie, mai tarziu afli ca lucrurile gratuite sunt cele mai scumpe … unii afla dupa multi ani ca forma bate rangul … e ca mersul pe bicicleta nu? atat de simplu!
Nu e simplu de loc … aveam sa aflu ca si cu bicicleta e la fel … experienta acumulata te ajuta sa iei decizii, dar nu te ajuta sa vezi ce e diferit astazi fata de ieri înainte de a se întampla, trebuie sa fii pregatit sa accepti noul, daca incerci sa anticipezi, oricum nu se va intampla ceea ce gandesti tu; nimic nu e la fel o vei lua “Mereu de la capat”.
Trece timpul …si ma regasec cu caietul in mana, au trecut patru ani de atunci, un nou inceput, o noua distractie, da … vin bine, vin stol … nu apuc sa ajung cu masina in fata portii de la antrenament, porumbeii marea majoritate au ajuns acasa, se duc repede la apa si ciugulesc cateva boabe, îi privesc cu drag … par ca niste copii in prima lor zi de scoala, se invart in jurul porumbeilor maturi cu mai multa importanta, au devenit si ei “mari” 🙂 … aclimatizarea … da pana isi gasesc locul … oare cati au rabdare sa le acorde sansa de a se aclimatiza … E mai simplu sa spui ca nu merg 🙂 cel mai simplu …
10 ani, oare cum a calculat si de ce mereu se mentine? … da dar poti injumatati timpul gandesc eu … probabil … vei afla singur daca poti sau nu 🙂
In toti acesti zece ani, inveti sa vezi ce importanta are sanatatea, cum sa construiesti cea mai utila cusca nu cea mai moderna, inveti cum sa-i mentii sanatosi, inveti cum sa-i antrenezi, inveti ca unul din ingredientele principale ale vietii e rabdarea. Înveti ca toate au un timp al lor si daca incerci sa grabesti nu vei avea rezultatul dorit, uneori din contra, cu cat vei alerga mai mult cu atat se va indeparta de tine. Înveti ca … “Increderea vine odata cu atentia asupra experientelelor traite.”
… Oare ce tot vrea sa zica Doru cu notatul ala? … de reuseste sa enerveze atatia oameni … Columbofili in toata firea … 🙂 … probabil faza aia cu secretele … “Secretul e… ca nu sunt secrete?”…
Viata mereu te surprinde, se asteapta ca mereu tu sa fii pregatit pentru un nou inceput … nu te astepta sa prinzi acelasi tren de doua ori … sunt mult prea rare ocaziile.
0 Comments