Câte cuvinte risipim într-o viață?
Le rostim cu tărie, uneori cu speranța,
Ne începem povestea,
Cu “a fost un batrân”,
Tu începi să și crezi,
Cuvintele curg …
Și anii se strâng, uite așa într-o doară,
Povestea e “dulce”, uneori și “amară”.
Devenim și maturi, cuvinte mărețe,
Anii dau și putere, dar și gânduri alese.
Doar că timpul trece, e șăgalnic să știi!
Și cuvintele în gânduri se transformă pe rând.
Alergând zi de zi, nici răbdare nu ai,
Un cuvânt să mai spui? Sau ce sens sa îi dai?
Uneori nu mai crezi și cuvintele “mor”,
Multe cuvinte rostite, uneori prea ușor!
Și când anii se adună …
Și iernile vieții părul îți albește,
Spui “bătrân”, dar în șoaptă …
Și mai spui o “poveste”.
“Bătrâna” spunea … Și lacrimi îți curg,
Mintea-i hai hui, anii se strâng.
Nu poți descrie chiar tot în cuvinte,
Ce simți atunci când inima îți plânge?!
Ritmul mai scade si pulsul slăbește,
Cuvintele “curg” cu tâlc în poveste,
Cuvinte rostite la ceas de seară,
La “gura” sobei când frigul e afară.
Multumiri Jeno Major pentru imagini!
0 Comments