Mi-ai bucurat mereu privirea,
Prin culorile tale, prin farmecul tău.
M-ai lăsat să-mi plimb pașii,
Pe covorul tău, de culori nesfârșite.
Acum știu de ce te iubesc,
M-ai lăsat să te descopăr, într-o liniște desăvârșită!
Sub culorile tale, am învățat,
Să râd, să plâng, să iubesc și să fiu iubit.
Mi-ai oferit plăcerea să-mi ascult pașii,
Chiar și atunci când nu credeam că mai pot auzi.
M-ai lăsat să alerg prin gânduri nesfârșite,
Dar prin liniștea ta, m-ai ajutat să mă regăsesc.
Și am învățat, că poți asculta liniștea,
Doar atunci când ești împăcat cu tine.
Te iubesc, pentru ca m-ai învățat să mă iubesc,
Într-o liniște desăvârșită, doar eu cu tine …
Te-am regăsit la fel de distinsă și la fel de frumoasă,
Mereu melancolică, dar cu o bogăție de culori rar întâlnită.
Tot tu m-ai învățat, că pot distinge toate culorile,
Abia când voi putea “desena” cu toate culorile în inima mea.
Te iubesc, pentru că m-ai învățat să fiu eu,
Uneori la fel ca tine, dar indiferent de stare, mereu bogată.
M-ai învățat ca orice vin bun, mai întâi va fi must,
De aceea uneori ai nevoie doar de răbdare.
Să poți iubi, să poți dansa, să poți citi, sau admira,
Să fiu cum tu m-ai învățat, mereu darnic cu mine.
Astăzi nu te rog nimic, dar te las să-mi citești gândurile,
Pentru că știu că vei înțelege, fiecare cuvânt, fiecare frază.
Într-o liniște desăvârșită, doar eu cu tine,
Fredonand o melodie doar de noi știută.
Te iubesc draga mea Toamnă,
Pentru că în culorile tale, pot iubi cu adevărat!
Multumiri Jeno Major pentru imagini!
0 Comments