Ești tu?

Ești tu? Fără măști, fără ziduri,
În acel moment când ești cu tine?!
Poate ai vrea să fii, ceea ce ești, dar nu o știi?!
Fără tendința jalnică de a spune mereu o altă poveste?
Te amăgești mereu și copil ai vrea să mai fii …
Deși adultul din tine, refuză să creadă ca mai poți fi copil!
De-ai ști? cât de mult te poți minți?!
Chiar și atunci când nu crezi că tu ai ai mai putea minți?!
Într-o lume nebună, fără măști să reziști?
Ambalajul conteaza! mai contează ce vinzi?
Și de-ai ști? Cât de puține lucruri cunoști?
Chiar și atunci când tu crezi că le știi pe de rost?
Nu-i nevoie să-mi spui, sau să scrii,
Câte lucruri mărețe poți să faci ca adult … zi de zi?!
Spune-mi de la tine, un singur cuvânt, orice ar fi …
Doar atunci aș putea să înțeleg că ești tu și ce vrei să exprimi!
Spune-mi un singur cuvânt, ce te definește,
Altfel riști să trăiești în cu totul altă poveste!
Și de afli cine ești și nu cine ai vrea să devii?!
Te rog să nu uiți acea zi! Și poate? ai să-mi scrii!
Doar atunci ai să înțelegi că și bătrân si copil,
Poți învăța zi de zi, fără a te preface că pe toate le știi!
Provocarea e să știi si să poți să susții,
Joaca ta de copil, chiar naivă de-ar fi …
Între “măști” ce mai cred, ca sunt vii zi de zi,
Dar așteaptă o clipă să mai poată zâmbi!
Provocarea e să fii și adult și copil,
Fără a șterge din frază, chiar și un singur cuvânt!
Fără a spune la lume, doar ce vrea să audă,
Fii ce inima îți spune, chiar si atunci când mintea refuză!