Gemeni?!

Și de-am fi amândoi gemeni?
Nu cred că ai vrea să fiu ca tine!
Deci dacă vrei să-ți simt durerea?
E bine să mă lași să văd!
Cine mai crede în ambalaje?
Deci e absurd să ne amăgim!
Știi? Povești când bunătatea e “luată” drept prostie?
Sunt pilde spuse de “bătrâni”!
Deci nu aș vrea sa fiu ca nimeni!
Cu bune și cu rele … Eu vreu ca mine să rămân!
Să tot trăiești așa o viață?!
Știind ca tot ți se cuvine?!
Mai greu e când observi tu singur,
Că nu vei lua nimic cu tine!
Stii? uneori se mai întâmplă,
Privind copilul când îl crești …
O vorbă “dulce” să-ți răspundă,
Ai grijă mare ce-l înveți!
La “noi” pe strâmta “ulicioară”,
Se mai spunea și “Mulțumesc”!
De nu apuca-i să dai “binețe”,
Te învățai fără să vrei!
Dar alte vremuri, altă lume,
Ba chiar și alte învățături!
Era de ajuns sa spui o vorbă!
Știind că lucru e făcut!
Acum? doar ambalaje goale!
Și vorbe multe fără rost!
Noi ne-am vândut de mult cu toții,
Am devenit buni “negustori”?!