… lemnul cel neșlefuit?

“Nu putem trăi fericiți întotdeauna , dar întotdeauna putem fi fericiți că trăim.” Nicolae Steinhardt.

Știi? Când îmi vorbeai de lemnul cel neșlefuit?
Zâmbesc și acum … și pare … că ieri mi-ai povestit!
Când ai trecut prin multe, fiind chiar lucruri simple?!
Normal că vezi zâmbi! Ai învățat și știi! Că nu te pot “atinge”!
Ai timp să înveți destule! Sa fii chiar fericit!
Si chiar de nu îți iese?! M-ai trebuie “șlefuit”!
Și “șlefuiește” bine până vei da de “alb”!
Și partea “întunecată” să nu apară iar!
Acum nu te gândi ca orice “șlefuiești”?!
Te face fericit? sau poate … să zâmbești?!
Știi? uneori se întâplă și “lecția” se repetă …
Vei învăța din prima, dar poate a treia oară!
Dar nu sunt foarte sigur și poate … eu mă înșel?!
Poate la voi e altfel?! … nu învățăm la fel!
Dar m-am luat cu vorba! Și îți “răpesc” din timp!
Și poate se întâmplă … Că ce se spune astăzi? mâine nu e util!
Acum că am preluat “puțin” din “vorba” ta?
Nu cred că e “necaz”? Știind că am învățat!
Că uneori se întâmplă?! Să vină “cineva”?!
Să-ți povestească “el”?! Ce tu l-ai învățat!
Dar nu e supărare … Că “dar din dar se face”!
Și cine-a dăruit? Si mâine o va face!
Am pus și de la mine, vreo doua trei cuvinte!
Dar au “amprenta” ta, povestea-i de la tine!
De nu e scrisă clar? Povestea asta simplă?
Știi? uneori mi-ai spus-o … puțin “întortocheată”!
Că știi? M-ai și depinde cine și cum vorbește?
Nu orice înșiruire … de vorbe … e o “poveste”!

27.Ziua XXVII - Doar ... Poezie!