Prea frumoasă copilărie …
Să știi că am învățat … multe de la tine!
Am învățat să mă joc,
Am învățat să plâng, să râd …
Am învățat să respir … să tresar …
Am învățat ca iubirea este un dar!
Să mă ridic, odată cu tine,
Și să nu mai cad iar!
Să alerg, să mă cațăr în pomi,
Să zâmbesc si să mă bucur din nou!
Am învățat că ești singur?!
Doar atunci când îți dorești să fii singur!
Și am învățat?!
Că nu poate dicta nimeni “inimii” tale!
Pe cine să iubești?
Și pe cine lași să “patrundă”!
Cui îi vei spune nu!
Sau pe cine nu lași să rămână!
Am învățat toate acestea împreună!
Ș mă bucură enorm!
Am învățat?! Că nimeni nu s-a născut învățat!
Și cu toate acestea … Unii oameni pot scrie un roman dintr-o frază!
Am învățat că doar cu răbdare …
Vei primi răspun la orice întrebare!
Și acum când te-ai maturizat?
Apare nostalgia! Și ai dori să fii copil din nou!
Dar mai avem multe de învățat împreună!
“Dă-i timpului … timp!” … am scris asta … Acum ceva “timp” în urmă!
Știu! .. că nu este ziua ta!
Dar mă prefac … că nu știu …
Ziua ta? Este și astazi și mâine …
Și să știi! că am învățat și eu pe lânga tine!
Am învătat! Că nu orice poate fi exprimat în cuvinte!
Și oricâte cuvinte ai spune? E loc de mai bine și mâine!
Un “dar” pentru fiica mea!
22.Ziua XXII - Doar ... Poezie!
0 Comments