Vine un moment când vezi cât de fragil ești! Te pregatești pentru tot felul de scenarii … și când zici că nimic nu te poate învinge, viața îți arată contrariul! Un Om pe care îl respect in mod deosebit, îmi spunea adesea: “Natura nu o poți învinge! Uită de matematică cand vorbești de natură! … Dar cu răbdare, o poți folosi în avantajul tău!” …
Am văzut oameni care se considerau destul de puternici și în situații de criză au picat ca o frunză în vănt … Oameni cărora le lipsea cu desavârșire cuvântul “fragil” din vocabular … și în situații de criză “măturau” rafturile … dar mi-am propus să scriu atemporal … Cu toții putem fi puternici, putem fi fragili, putem cădea, ne ridicăm și mergem mai departe!
Totuși … în situațiile de criză încep să se vadă caracterele, omul se autodepășește atunci cănd nu se mai află în zona lui de confort! Fără să vreau … gandurile îmi “zboară” spre porumbei, spre concursurile de porumbei, aud și acum “vocea” care îmi repeta metodic aproape ca un metronom “caută <caractere> si nu porumbei! Pe vreme bună vine <orice> porumbel de la concurs … situația se schimbă când dă de vreme dificilă, când dă de vânt din față … caută caractere!”.
Caractere? … nu că oamenii ăia nu ar fi “fragili”, sau nu ar avea vulnerabilitățile lor. Oamenii ăia își asumă în primul rănd! Și tocmai pentru ca sunt conștienți unde sunt vulnerabili sunt atenți să nu devină și iresponsabili! “Fragilitatea” asta… te îndeamnă să “deschizi” ochii! Devii mai uman, mai responsabil, mai atent la nevoile celor din jur! Așa observi ca nu ești egoist și oricum te-au schimbat vremurile … în sinea ta mai există o urmă de umanitate!
În situații de criză oricum suntem toți egali, nu mai contează căte case ai, căte mașini ai, unde ți-ai petrecut ultimile concedii … suntem așa cum ne-am născut … și ca să suferi căt mai puțin nu te lega de lucruri! … Cineva îmi spunea “fericit de cel ce poate aduce bucuria chiar și în deșert” … mă rog “deșert” nu la propriu, dar vă “prindeți” voi … Deci “fă Rai din ce ai!” … am primit și eu “învățăturile” astea, le transmit și eu cum pot! … acum că se aplică sau nu? rămane la latitudinea fiecăruia!
Normal că oamenii “ăștia” aparent “banali” ne uimesc în situații dificile, pentru că ei sunt diferiți! Și cel mai important își asumă că pot fi diferiți! Mamă ce i-au schimbat viața?! Normal lucrurile pe care nu le controlăm … înseamnă că s-a schimbat ceva? … Oamenii ăia așa sunt construiți, le “curge” prin vene … ceva ce mulți nu pot înțelege! De ce nu putem înțelege? Pentru că e mai importantă capra vecinului!
Un om poate fi calm doar în situația când a prevăzut că se pot întampla și lucruri neprevăzute! Atât timp cât consideri că le știi pe toate? e și normal ca viața să te surprindă … să joci doar la “noroc”, posibil pe termen scurt să te bucuri … dar vine un moment când nu mai poți fenta! Oamenii “ăștia” aparent fragili își dau seama că nu pot face față singuri în momente dificile … Atunci se unesc, caută soluții, nu vezi mândria și orgoliul la orice pas! Pentru că au un scop comun! Pentru că un om inteligent găsește soluții la toate! Dar primul pas e să nu se mintă, pentru că rezolvarea va trece pe lăngă el! …. Și nu pentru ca o spun eu?! Așa e viața asta … mai “parșivă” … te taxează cănd te aștepți mai puțin!
Îmi plac oamenii calmi … care … chiar dacă nu le-a ieșit din prima, au ajuns la o soluție rezonabilă pentru toată lumea … Am văzut și oameni care funcția le-a dat o anume aroganță … Nu poți cere acolo unde nu există! … Și nu e vorba doar de respect … deși ar trebui să fie primul element! … Ești intr-o poziție cheie … pentru ca și “noi” te lăsăm să fii acolo …Da! ai învățat, ne bucurăm pentru tine … dar nu e singurul criteriu!
Un lucru e cert! Doar oamenii cu o disciplină exemplară pot reuși să treacă peste toate! Doar acei oameni care consideră ca pot fi și ei vulnerabili! … Îmi plac oamenii “diferiți” … pentru că mai mereu sunt “criticați” … e si normal?! … un lucru pe care nu-l întelegi îl critici! Nu? (glumesc … dar așa sunt eu uneori răutăcios!) … Îmi plac oamenii “diferiți” pentru că au capacitatea să observe înaintea noastră lucrurile anormale! … Pentru că … Noi ne-am născut invincibili! Nu ne poate “atinge” nimic, cu baxul de servețele în cămară putem dormi liniștiți! … Și rămânem așa “invincibili” până la prima “zdruncinătură” … când ne dăm seama cât suntem de egoiști! Și împreună am fi putut face mult mai multe!
Dar mă bucur din suflet, că au mai rămas oameni “fragili” pe pămănt, de la ei învăț și eu să mă bucur de fiecare răsărit, să am cui mulțumi la fiecare apus, să mă bucur ca exist! Și cei la care țin există și ei! … Si de ce nu? Să am curaj sa gândesc că și eu aș putea deveni “fragil” … Că de multe ori în viață … nu e cum ne dorim noi, sau cum visăm! Pentru că noi nu controlăm nimic! … Așa avem impresia!
Foto: @mihaimicael – Mihai Muresanu
16.Ziua a XVI a - Doar Eu!
0 Comments