Acum dupa mai bine de un an in Bucuresti as putea spune ca ma descurc mai bine pe bicicleta sa gasesc o locatie … fara gps a ramas inca o aventura :). Ma folosesc de Google Maps, e mai comod si in 90% din cazuri mai eficient. Cred ca o singura data s-a comportat destul de ciudat, cautam parcul Carol si m-am invartit mai bine de o ora la Piata Unirii, cand imi indica “mergeti spere sud”, cand dupa doua secunde “mergeti spre nord”, erau 38 de grade, atunci gps-ul a refuzat sa-mi ofere prietenia 🙂 ca un semn de protest pana in toamna nu am mai simtit nevoia de a vizita Parcul Carol 🙂 Imi placea Bucurestiul dar situatiile cand ma rataceam, ma faceau sa ma simt ca un pustan prins cu temele nefacute, al naibii tehnologie, atunci cand ai cea mai mare nevoie nu te ajuta 🙂
Ma gandesc amuzat la toate afirmatiile lui Stefan(mentorul meu in ale Columbofiliei) “technologia asta mai rau te incurca…cine si-ar mai dori noul” 🙂 … eu mereu ii replic ca la un curs de informatica, beneficiile internetului si cat de repede circula informatia in ziua de astazi… El face semn a lehamite si imi replica taios aceiasi remarca “inainte trimiteai o scrisoare si oamenii erau mult mai informati”…probabil ca are dreptate dar nu tine de informatie si mediul cum se transmite – tine de calitatea umana.
Bun …spun eu cu amaraciune in glas…daca Parcul Carol nu ma vrea…mergem langa “casa” la IOR :)…vezi daca iti faci planificari peste planificari ma cert eu in gand, opresc gps-ul de pe telefon, oricum astazi nu m-a ajutat … din contra…ma indrept spre metrou si caut din priviri un loc de unde sa cumpar o sticla de apa… se făcuseră 40 de grade…la limita suportabilitatii…vai ce nu as da sa am cateva kg mai putin!
Racoarea din metrou ma readuce la viata, cele cateva statii dintre Piata Unirii si Costin Georgian aproape ca nici nu observ cand trec absorbit in gandurile mele.
Echipat sport, las muzica in surdina in casti, privesc la “freamatul” din parcul IOR, predomina copiii si ma amuza incercarile nereusite ale parintilor sau a bunicilor de a tine totul sub control…:) e atat de fascinant jocul lor incat aproape uiti de ce te afli acolo… Ba da stii…sa-ti linistesti gandurile 🙂 si tocmai asta faci 🙂
Agitatia din parc aproape ca nu se simte, de la copiii la cupluri de batrani tinandu-se de mana, iti da o stare de bine, lacul pare un magnet de voie buna … Este locul unde adaugi sau scoti personaje in si din povestea ta…si vezi ca unele amintiri sunt menite sa-ti ramana intiparite in minte si sa le retraiesti parca ar fi fost ieri…
…Prima data cand l-am tinut in brate era atat de micut si fragil, numele de general roman i se potrivea de minune, mainile incrucisate pe piept avea o atitudine usor sfidatoare parca de mic, promitea mult :). El s-a nascut sa domine 🙂 …glumesc … nu era al meu, dar il iubesc ca si cum ar fi … o parte din energia lui a transferat-o mereu catre mine … Ca un argint viu de cand a inceput sa mearga, nimic nu l-a mai putut opri, in continua miscare, as fi putut spune ca maica-sa luase un bax de energizante inainte de nastere :). Pana sa vorbeasca imi ghida pasii doar prin gesturi, uneori energice, uneori calme, o sincronizare perfecta, mai tarziu cu frazele usor stalcite ca un batran filozof punea intrebarile cu aceiasi energie… slabut, nici nu avea cum sa fie altfel, a avut mereu grija de sanatatea celor din preajma lui, un antrenor perfect de fitness :). “Uneori, poti incerca sa faci lucrurile sa se intample si inveti ca toate au un timp al lor. ” – da te lasa fara energie, probabil cand erai mult mai tanar nu simteai nici un efort, da poti spune fara a gresi ca toate au un timp al lor.
Poti cere de la un copil sa fie oricum dar nu cuminte 🙂 lasa-l sa-si traiasca copilaria, sa experimenteze orice, as fi vrut sa-l privesc cum face toate micile obraznicii care nu am reusit eu sa le fac cand eram mic. Nu e educatia perfecta dar in primul rand vroiam sa fim prieteni, avea cine sa-l educe si sa-i indrume pasii. Noi eram doar “colegi” de joaca 🙂
Privesc amuzat la copiii din parcul IOR si incercarea parintilor de a detine controlul, grea meserie imi spun in gand 🙂 sa fii si parinte si prieten în acelasi timp, sa îi ghidezi pasii dar sa nu domini…da grea meserie.
Finalizez cei cativa km pe care mi-am propus sa-i parcurg, nu ca as avea o norma … si ma indrept bine dispus spre iesirea din parc, ma gandeam cat de simplu e sa faci sport :).
Ma indreaba multi cum am reusit sa slabesc? Nu mi-am propus asta, initial am vrut sa descopar parcurile, de unele auzisem, pe unele le-am descoperit, am vrut sa fiu in natura… si s-a combinat utilul cu placutul, da la inceput e greu pana gasesti calea, dupa… nu te mai poti opri; Pentru ca ala e modul de viata pe care l-ai ales si vezi ca iti da si rezultate, la inceput nu atat de vizibile, dar pe parcurs realizezi ca efortul a meritat.
0 Comments