Despre parinti…

Putin mai tristi, nu mai sunt tineri,
Acum par firavi,dar ei te-au crescut,
Cu boii in tarana, muncind in uzina
Si pita pe masa frumos ti-au gatit.
Ti-au dat si iubire, ti-au dat si putere
Din vise si truda, frumos te-au crescut.
Ti-au dat si credinta, ti-au dat si dorinta,
In lume sa cauti ce n-ai cunoscut.
Ti-au fost si tovarasi, ti-au fost si prieteni,
Ti-au fost parinti si dascali mereu,
Si toate acestea au fost din iubire
Si gandul si fapta, sa stii dragul meu.
Acum peste ani, ei nu mai par tineri,
Si nici apasat nu calca mereu,
Dar ca si atunci, iti spune in joaca,
Sa fii cuminte si harnic si darnic
La fel si tu, sa fii ca si ei!
Ar merge cu tine, pe campuri la coasa
Si mai apoi, la hora in sat,
Sa-si vada feciorul, sa-si vada si fiica
Ce i-au crescut cu mare drag.
Saruta-le mana, brazdata de truda,
Asculta povata, ce inca ti-o dau
Mai da-le timp, macar o secunda,
Doar o farama din viata ta!
La fel ca si tine, au avut si vise
Si din visare facuta-u trairi,
La fel ca pe tine, iti iubeste si pruncii
Si stiu ca si tu la fel vei iubi!
Te asteapta in poarta, te asteapta cu gandul,
Ca iar vei veni la hora in sat,
Sa le treci pragul, sa le saruti mana,
Sa le stergi lacrima de pe obraz.
Te asteapta pe tine, iti asteapta si pruncii,
La fel ca si tine si ei au crescut,
Si curtea se umple si in gand iti apare
Frumoasele locuri unde-ai crescut.
Fa-ti timp acum, cand inca se poate,
Sa nu ramai traind din amintiri,
Asculta-le vorba, asculta si snoava,
Priveste-le chipul si mana care te-a hranit!
Acum ca si ei, nu pari a mai fi chiar tanar,
Si parul incepe a incarunti,
Si te gandesti cum dupa atata truda?
Mai au puterea de a zambi?
Priveste-le ochii, acum cat mai poti
Si prinde sclipirea si lacrima-n graba,
Priveste-le chipul si mersul si port
Si vorba si fapta si soapta ce te-a rasfatat odata!